Se spune ca a existat odata un arbore batran si maiestuos, cu
ramurile intinse spre cer. Cand inflorea, fluturi de toate formele si
culorile veneau de pretutindeni si dansau in jurul lui. Cand facea
fructe, pasari din tari indepartate veneau sa guste din ele. Ramurile
sale aratau ca niste brate vanjoase. Era minunat.Un baietel obisnuia sa
vina si sa se joace sub el in fiecare zi, iar copacul s-a obisnuit cu el
si a inceput sa-l iubeasca. Ceea ce este mare si batran se poate
indragosti de ceea ce este mic si tanar, cu conditia sa nu fie atasat de
ideea ca el este mare, iar celalalt mic. Copacul nu avea aceasta idee,
asa ca s-a indragostit de baiat. Egoul incearca intotdeauna sa iubeasca
ceea ce este mai mare decat el. Pentru adevarata iubire, nimic nu este
insa mare sau mic. Ea ii imbratiseaza pe toti cei de care se apropie.
Asadar,
copacul s-a indragostit de baietelul care venea in fiecare zi sa se
joace sub el. Ramurile sale erau foarte inalte, dar el si le apleca,
pentru ca baiatul sa le poata atinge pentru a-i mangaia florile si
pentru a-i culege fructele. Iubirea este intotdeauna gata sa se incline;
egoul, niciodata. Daca incerci sa te apropii de un ego, acesta se va
inalta si mai mult, devenind atat de rigid incat sa nu-l poti atinge.
Ceea ce poate fi atins este considerat a fi mic. Ceea ce nu poate fi
atins, cel care sta pe tronul puterii, este considerat a fi mare.Asadar,
ori de cate ori venea copilul, arborele isi pleca ramurile. Cand
micutul ii mangaia florile, batranul copac se simtea cuprins de un val
incredibil de fericire. Iubirea este intotdeauna fericita atunci cand
poate darui ceva; egoul nu este fericit decat atunci cand poate lua ceva
de la altcineva.
Baiatul a crescut. Uneori, dormea in poala copacului,
alteori ii manca fructele, sau purta o coroana impletita din florile
sale. Se simtea atunci de parca ar fi fost regele junglei. Florile
iubirii te fac intotdeauna sa te simti ca un rege, in timp ce ghimpii
egoului te fac sa te simti mizerabil.
Vazand cum baiatul poarta o
cununa din florile sale, dansand cu ea, copacul se simtea fericit. Il
aproba cu ramurile sale; canta in bataia vantului. Baiatul a crescut si
mai mult. A inceput sa se catere in copac, leganandu-se pe ramurile
sale. Ori de cate ori se odihnea pe ele, copacul se simtea fericit.
Iubirea este intotdeauna fericita atunci cand altcineva se poate
sprijini de ea; egoul nu este fericit decat atunci cand altcineva il
reconforteaza. .Timpul a trecut, iar baiatul a inceput sa fie apasat de
alte indatoriri. Avea ambitiile lui. Trebuia sa isi treaca examenele, sa
isi faca prieteni… De aceea, a inceput sa vina din ce in ce mai rar pe
la copac. Acesta il astepta insa cu o nerabdare din ce in ce mai mare,
strigandu-i din adancurile sufletului sau: „Vino, vino. Te astept".
Iubirea isi asteapta intotdeauna obiectul afectiunii sale. Ea nu este
altceva decat o continua asteptare.
Cand baiatul nu venea, copacul se simtea trist. Singura
tristete pe care o simte iubirea este aceea de a nu se putea impartasi
cu altcineva, de a nu se putea darui. Atunci cand se poate darui in
totalitate, iubirea este fericita.
Baiatul a crescut si mai mult, iar
zilele in care trecea pe la copac au devenit din ce in ce mai rare.
Toti cei care cresc in lumea ambitiilor isi gasesc din ce in ce mai
putin timp pentru iubire. Baiatul a devenit ambitios si prins in
afacerile sale lumesti. „Ce copac? De ce ar trebui sa-l vizitez?"
Intr-o zi, pe cand trecea prin apropiere, copacul i-a strigat: „Asculta! Te astept in fiecare zi, dar tu nu mai vii pe la mine".
Baiatul
i-a raspuns: „Ce poti sa-mi oferi, ca sa trec sa te vad? Eu imi doresc
bani". Egoul este intotdeauna motivat: „Ce poti sa-mi oferi pentru ca sa
vin la tine? As putea veni, dar numai daca ai ceva de oferit.
Altminteri, nu vad de ce as face-o". Egoul are intotdeauna un scop.
Iubirea nu are nici un scop. Ea reprezinta propria sa rasplata.Uimit,
copacul i-a spus baiatului: „Nu vei mai veni decat daca iti voi oferi
ceva? Iti ofer tot ceea ce am". Iubirea nu tine niciodata nimic pentru
ea. Egoul o face, dar iubirea se daruieste neconditionat.
„Din pacate, nu am bani. Aceasta este o inventie a
oamenilor. Noi, copacii, nu avem bani. In schimb, suntem fericiti.
Crengile noastre se umplu de flori, apoi de fructe. Umbra noastra ii
racoreste pe cei incalziti. Cand bate vantul, dansam si cantam. Desi nu
avem bani, pasarelele se cuibaresc pe ramurile noastre si ciripesc
vesele. Daca ne-am implica si noi in afaceri financiare, am deveni la
fel de inraiti si de nefericiti ca voi, oamenii, care sunteti nevoiti sa
stati prin temple si sa ascultati predici despre iubire si despre pace.
Noi nu avem nevoie de predici, caci traim tot timpul aceste stari. Nu,
noi nu avem nevoie de bani".
Baiatul i-a spus: Atunci, de ce sa
vin la tine? Nu am de gand sa merg decat acolo unde pot obtine bani. Am
nevoie de bani". Egoul cere intotdeauna bani, caci banii inseamna
putere, iar aceasta este cea mai mare nevoie a sa.
Copacul s-a gandit mult, dupa care a spus: „Atunci, culege-mi fructele si vinde-le. In felul acesta, vei obtine bani".Baiatul
s-a luminat imediat la fata. S-a urcat in copac si a cules toate
fructele copacului, chiar si pe cele necoapte. In graba sa, i-a rupt
crengile si i-a scuturat frunzele, dar copacul s-a simtit din nou
fericit. Iubirea se bucura chiar si atunci cand este lovita. Egoul nu
este cu adevarat fericit nici macar atunci cand obtine ceva. El nu poate
simti decat nefericire.
Baiatul nu si-a dat nici macar osteneala sa-i multumeasca
arborelui, dar acestuia nu-i pasa. Adevarata sa multumire s-a produs
atunci cand acesta a acceptat oferta sa de a-i culege fructele, pentru a
obtine bani in schimbul lor.
Baiatul nu s-a mai intors multa
vreme. Acum avea bani si era foarte ocupat sa obtina cu ajutorul lor
inca si mai multi bani. A uitat cu totul de copac, si astfel au trecut
anii.
Copacul era trist. Tanjea dupa intoarcerea baiatului, la
fel ca o mama cu sanii plini de lapte, dar care si-a pierdut copilul.
Intreaga sa fiinta tanjeste dupa copilul pierdut, pentru a-l strange la
piept si a se usura. Cam la fel tanjea si copacul nostru. Intreaga sa
fiinta era in agonie.
Dupa multi ani, baiatul, devenit intre timp adult, s-a intors la copac.
Acesta i-a spus: „Vino la mine. Vino si imbratiseaza- ma".Barbatul i-a raspuns: „Termina cu prostiile. Faceam asemenea lucruri pe vremea cand eram un copil fara minte".
Egoul considera iubirea un lucru prostesc, o fantezie copilareasca.
Copacul a insistat: „Vino, mangaie-mi crengile. Danseaza cu mine".
Barbatul i-a raspuns: „Termina cu flecareala asta stupida! Acum doresc sa-mi construiesc o casa. Imi poti oferi o casa?"
Copacul a exclamat: „O casa? Bine, dar eu traiesc fara sa stau intr-o casa".
Singurii
care traiesc in case sunt oamenii. Toate celelalte creaturi traiesc
liber, in natura. Cat despre oameni, cu cat casa in care traiesc este
mai mare, cu atat mai mici par in interiorul ei.
„Noi nu traim in case, dar uite ce iti propun: imi poti taia crengile, pentru a-ti construi o casa cu ajutorul lor".
Fara
sa mai piarda timpul, barbatul a luat un topor si i-a taiat crengile
copacului. Din acesta a ramas acum doar trunchiul, dar el era foarte
fericit. Iubirea este fericita chiar si atunci cand ii sunt taiate
membrele de catre cel iubit. Iubirea nu stie decat sa daruiasca. Ea este
intotdeauna pregatita sa se ofere in intregime.Barbatul a
plecat, fara sa-si mai dea osteneala sa arunce in urma macar o privire.
Si-a construit casa visata, iar anii au trecut din nou.
Copacul, devenit acum un simplu trunchi fara crengi, a
continuat sa-l astepte. Ar fi vrut sa il strige, dar nu mai avea ramuri
si frunze care sa poata canta in bataia vantului. Vanturile continuau sa
bata, dar el nu mai putea scoate nici un sunet. Cu un efort suprem,
sufletul sau a reusit sa rosteasca o ultima chemare: „Vino, vino,
iubitul meu".
Timpul a trecut, iar barbatul a imbatranit. Odata,
se afla prin apropiere, asa ca a venit si s-a asezat sub copac. Acesta
l-a intrebat: „Ce mai pot face pentru tine? Ai venit dupa foarte, foarte
mult timp".
Batranul i-a raspuns: „Ce poti face pentru mine? As
vrea sa ajung intr-o tara indepartata, sa castig si mai multi bani.
Pentru asta, am nevoie de o barca".
Fericit, copacul i-a spus:
„Taie-mi trunchiul si fa-ti o barca din el. As fi extrem de fericit sa
devin barca ta si sa te ajut sa mergi astfel in tara aceea indepartata,
pentru a castiga mai multi bani. Dar, te rog, ai grija de tine si
intoarce-te cat mai repede. Voi astepta de-a pururi intoarcerea ta".
Omul a adus un ferastrau, a taiat trunchiul copacului, si-a facut o barca din el si a plecat.Acum,
din copac nu a mai ramas decat radacina, dar el a continuat sa astepte
cu rabdare intoarcerea celui iubit. A asteptat mereu si mereu, constient
insa ca nu mai avea nimic de oferit. Poate ca barbatul nu se va mai
intoarce niciodata. Egoul nu se duce decat acolo unde are ceva de
castigat.
Odata, m-am asezat langa ciot. Acesta mi-a soptit: „Am un
prieten care a plecat departe si nu s-a mai intors. Ma tem sa nu se fi
inecat, sau sa nu se fi ratacit. Poate ca s-a pierdut in tara aceea
indepartata. Poate ca nici macar nu mai este in viata. O, cat mi-as dori
sa aflu vesti de la el! Ma apropii de sfarsitul vietii, asa ca tot ce
mi-as mai dori ar fi sa aflu vesti despre el. Atunci as muri linistit.
Dar stiu ca nu ar mai veni nici daca mi-ar auzi strigatul, caci nu mai
am nimic sa-i ofer, iar el nu intelege decat acest limbaj.
Egoul nu intelege decat limbajul acceptarii. Iubirea vorbeste limbajul daruirii.
duminică, 4 martie 2012
Intoarcerea la Dumnezeu
Aceasta este este o experienta, care
reprezinta in totalitate incapatinarea noastra omeneasca,care misuna
intr-o inima plina de mindrie si neconvertita.
Dupa ce l-am descoperit pe Dumnezeu in anul 2008 si am incheiat un legamint puternic, bazat pe marturisirea credintei mele, viata mea a inceput sa capete sens, insotit de speranta minunata a iertarii si a primirii in marea familie a lui Dumnezeu. Insa stim cu totii ca in umblarea noastra crestina cu Dumnezeu fiecare dintre noi avem parte si de caderi si de urcusuri, depinde de relatia noastra cu Dumnezeu si de atitudinea noastra fata de Dumnezeu. De multe ori mi sa parut ca sunt la fel ca fariseul cel mindru, ca sunt iertat prin faptele mele bune deseori uitindu-ma poate la birna din ochiul fratelui meu, care in umilinta si recunostinta implora prezenta lui Dumnezeu insotita de iertare si rascumparare.
Insa, cind lumina puternica a lui Dumnezeu lumina launtrul meu,descopeream deseori egoismul faptelor mele si atunci am inteles ca, neprihanirea mea este ca o cirpa murdara in fata Lui, intelegind in final ca numai singele Domnului Iisus ma poate curati de orice urma de blestem.
Anul 2010 a insemnat pentru mine o instrainare de ceea ce se numeste Dumnezeu, o continua ratacire de la calea adevarata si o posibila indepartare de harul Domnului Iisus.
Cu toate acestea fiind in pielea oii pierdute, fiind in pielea fiului ratacitor sau risipitor, fiind in pielea lui Petru care sa lepadat de Hristos sau a lui Iuda, care l-a tradat pe scumpul Mintuitor, rataceam departe de cuvitul lui Dumnezeu innecindu-ma in intunericul acestei lumi blestemate de pacat.
Dar intr-o buna zi, cineva s-a apropiat de mine propunindu-mi un curs biblic, am inteles ca Dumnezeu are metode multe de a ma chema inapoi in staul. Desi m-am indepartat de Dumnezeu , El nu m-a parasit in starea mea nenorocita.Chiar daca am fost expus ispitelor vrajmasului iscusit, Dumnezeu nu m-a parasit ci in fiecare zi ma mingiia cu cuvintul Sau, folosind diferite mijloace si metode de a ma chema inapoi, demonstrindu-mi ca exista har si iertare pentru un pacatos ca mine. In starea mea decazuta am chemat pe Dumnezeu si El mi-a raspuns.
Intr-o seara de vara, plimbindu-ma prin Grădina Publică de pe bd. Stefan cel Mare, am auzit deodata un cor ingeresc de oameni crediciosi, intonind imnul “iubirea lui Hristos” in varianta rusa. Atit de mult m-a miscat aceasta cintare si parca un glas blind si duios imi soptea in urma mea,dar eu am mers mai departe plingind cu amar si oftind in inima mea. Deodata in inima mea care era impetrita a inceput sa patrunda suvoaiele dragostei lui Hristos, care au raspindit in mine dorul adinc de a ma intoarce acasa, in sinul bisericii.
In nechibzuinta mea, imi dau acuma seama ca oriunde nu te-ai afla draga sora si scump frate, este bine sa te intrebi: este acolo prezenta lui Dumnezeu si daca eu ma aflu acolo, ce ar face Hristos in locul meu???
„O nenorocitul de mine!!! Cine ma v-a izbavi de acest trup de moarte!(Romani 7,24)
Dumnezeu continua sa fie plin de dor fata de cel care a ales sa se desparta de El, facind totul pentru a-l aduce in caminul Tatalui. Iubirea lui Dumnezeu „m-a constrins” sa ma intorc in bratele Sale minunate,iar bunatatea lui m-a indemnat la pocainta.La fel ca fiul risipitor am hotarit sa-mi marturisesc vinovatia spunind asemeni lui: „Tata am pacatuit impotriva cerului si impotriva ta si nu mai sunt vrednic sa ma chem fiul tau„. Insa fagaduintele Lui sunt minunate, spunindu-mi: „Eu iti sterg faradelegile ca un nor si pacatele ca o ceata„(Isaia 44,22).
„Sa se lase cel rau de calea lui si omul nelegiuit sa se lase de gindurile lui,sa se intoarca la Dumnezeu care va avea mila de el,la Dumnezeul nostru care nu oboseste iertind”(Isaia 55,7).
Ce minunata asigurare, cu privire la bunavointa lui Dumnezeu de -al accepta pe cel pacatos. Domnul sa se ingrijeasca de voi toti, sa va tineti strins de cuvintul lui Dumnezeu ca s-ar putea sa cadeti si sa nu va mai ridicați niciodata. Nu uitați: ceea ce seamana omul aceea va secera.
Autor: Mihai Vieru
Dupa ce l-am descoperit pe Dumnezeu in anul 2008 si am incheiat un legamint puternic, bazat pe marturisirea credintei mele, viata mea a inceput sa capete sens, insotit de speranta minunata a iertarii si a primirii in marea familie a lui Dumnezeu. Insa stim cu totii ca in umblarea noastra crestina cu Dumnezeu fiecare dintre noi avem parte si de caderi si de urcusuri, depinde de relatia noastra cu Dumnezeu si de atitudinea noastra fata de Dumnezeu. De multe ori mi sa parut ca sunt la fel ca fariseul cel mindru, ca sunt iertat prin faptele mele bune deseori uitindu-ma poate la birna din ochiul fratelui meu, care in umilinta si recunostinta implora prezenta lui Dumnezeu insotita de iertare si rascumparare.
Insa, cind lumina puternica a lui Dumnezeu lumina launtrul meu,descopeream deseori egoismul faptelor mele si atunci am inteles ca, neprihanirea mea este ca o cirpa murdara in fata Lui, intelegind in final ca numai singele Domnului Iisus ma poate curati de orice urma de blestem.
Anul 2010 a insemnat pentru mine o instrainare de ceea ce se numeste Dumnezeu, o continua ratacire de la calea adevarata si o posibila indepartare de harul Domnului Iisus.
Cu toate acestea fiind in pielea oii pierdute, fiind in pielea fiului ratacitor sau risipitor, fiind in pielea lui Petru care sa lepadat de Hristos sau a lui Iuda, care l-a tradat pe scumpul Mintuitor, rataceam departe de cuvitul lui Dumnezeu innecindu-ma in intunericul acestei lumi blestemate de pacat.
Dar intr-o buna zi, cineva s-a apropiat de mine propunindu-mi un curs biblic, am inteles ca Dumnezeu are metode multe de a ma chema inapoi in staul. Desi m-am indepartat de Dumnezeu , El nu m-a parasit in starea mea nenorocita.Chiar daca am fost expus ispitelor vrajmasului iscusit, Dumnezeu nu m-a parasit ci in fiecare zi ma mingiia cu cuvintul Sau, folosind diferite mijloace si metode de a ma chema inapoi, demonstrindu-mi ca exista har si iertare pentru un pacatos ca mine. In starea mea decazuta am chemat pe Dumnezeu si El mi-a raspuns.
Intr-o seara de vara, plimbindu-ma prin Grădina Publică de pe bd. Stefan cel Mare, am auzit deodata un cor ingeresc de oameni crediciosi, intonind imnul “iubirea lui Hristos” in varianta rusa. Atit de mult m-a miscat aceasta cintare si parca un glas blind si duios imi soptea in urma mea,dar eu am mers mai departe plingind cu amar si oftind in inima mea. Deodata in inima mea care era impetrita a inceput sa patrunda suvoaiele dragostei lui Hristos, care au raspindit in mine dorul adinc de a ma intoarce acasa, in sinul bisericii.
In nechibzuinta mea, imi dau acuma seama ca oriunde nu te-ai afla draga sora si scump frate, este bine sa te intrebi: este acolo prezenta lui Dumnezeu si daca eu ma aflu acolo, ce ar face Hristos in locul meu???
„O nenorocitul de mine!!! Cine ma v-a izbavi de acest trup de moarte!(Romani 7,24)
Dumnezeu continua sa fie plin de dor fata de cel care a ales sa se desparta de El, facind totul pentru a-l aduce in caminul Tatalui. Iubirea lui Dumnezeu „m-a constrins” sa ma intorc in bratele Sale minunate,iar bunatatea lui m-a indemnat la pocainta.La fel ca fiul risipitor am hotarit sa-mi marturisesc vinovatia spunind asemeni lui: „Tata am pacatuit impotriva cerului si impotriva ta si nu mai sunt vrednic sa ma chem fiul tau„. Insa fagaduintele Lui sunt minunate, spunindu-mi: „Eu iti sterg faradelegile ca un nor si pacatele ca o ceata„(Isaia 44,22).
„Sa se lase cel rau de calea lui si omul nelegiuit sa se lase de gindurile lui,sa se intoarca la Dumnezeu care va avea mila de el,la Dumnezeul nostru care nu oboseste iertind”(Isaia 55,7).
Ce minunata asigurare, cu privire la bunavointa lui Dumnezeu de -al accepta pe cel pacatos. Domnul sa se ingrijeasca de voi toti, sa va tineti strins de cuvintul lui Dumnezeu ca s-ar putea sa cadeti si sa nu va mai ridicați niciodata. Nu uitați: ceea ce seamana omul aceea va secera.
Autor: Mihai Vieru
Am fost in avionul care a luat foc !
Unii au intitulat stirea: “zbor de cosmar”! Altii i-au zis “spaima in
aer” sau “avionul groazei”. Putin conteaza titlurile care se dau pe
pamant.
Pe scurt. La ora 18.15 de la Roma trebuia sa decoleze un avion al companiei Blue Air, cu destinatia Bucuresti. Dupa aproape o ora de stat in avion, pe la ora 19.40 am decolat. Am auzit un zgomot metalic neregulat si la putin timp o bubuitura. Motorul din stanga a luat foc. Fereastra mea era chiar in dreptul motorului avariat.
Pasagerii au inceput sa strige. Mai ales ca nimeni dintre personalul avionului nu spunea nimic. Teama noastra a fost ca pilotul nu observase ca motorul a luat foc. Unii s-au ridicat cu gand sa mearga spre cabina pilotului.
S-a creat panica. Oamenii au inceput sa strige:”vom muri!”. Strigau la pilot:”opreste avionul”! In jur tinere, copii, plangeau.
Mai apoi vocea unui insotitor de bord s-a facut auzita. Ni s-a spus ca pilotul a observat ca motorul a luat foc si ca s-a intrerupt alimentarea cu combustibil. Incendiul s-a oprit. Am ramas intr-un motor. Parcusesem o distanta mica din momentul decolarii.
Pilotul ne-a comunicat ca vom ateriza de urgent pe aeroportul din Roma. Am luat altitudine. Am urcat cam pana la 3000 de metrii. Avionul s-a intors spre Roma.De doua ori am pierdut altitudine. Am cazut in gol.
Am aterizat. Oamenii au izbucnit in aplauze. De jur imprejurul avionului autospeciale pregatite pentru interventie. Nu a mai fost cazul.
Am coborat. Unii nu s-au mai urcat. Cei mai multi erau suparati pe Blue Air si pe Romania. Un grup de tineri s-au imbatat.Langa mine o tanara tremura ca frunza. Telefoane mobile peste tot. Oamenii povesteau ce li s-a intamplat.
Dupa 6 ore am aterizat la Bucuresti cu o alta aeronava. Rude, prieteni, s-au imbratisat. Televiziunile filmau, cautau sa ia interviuri.Va demara o ancheta pentru ca avionul era nou si in garantie.
Aceasta este stirea…!
Luni dimineata m-am trezit. Eram in garsoniera bisericii Muntele Sionului din Roma. Avusesem un vis care m-a marcat puternic. Fetele mele, Aniela si Carina erau in camera alaturata. Pentru prima data m-au insotit in lucrarea lui Dumnezeu. Le-am chemat langa mine si le-am povestiti visul:
Ajunsesem la poarta cerurilor. Acolo erau doua intrari apropiate. Una era catre rai si una era catre iad. Am observat ca toti oamenii care ajungeau acolo se indreptau spre intrarea catre rai. Insa acolo era un inger. Si unii dintre ei erau aruncati spre cealalta intrare care ducea spre iad. Am vazut o persoana cunoscuta care a fost asa aruncata.
Am inteles atunci de ce Biblia spune ca unii vor fi “aruncati in intuneric…”. Pentru ca de fapt nimeni nu mergea spre iad. Toti se indreptau spre intrarea catre rai.
La un moment dat ingerul de la poarta s-a indreptat catre mine si mi-a spus:
”- Tu ce faci?.
- Eu i-am raspuns:nu cred ca este timpul ca eu sa fiu aici!
- Asta nu depinde de mine, mi-a spus el, ci de Dumnezeu.Am inteles ca trebuie sa vorbesc cu Dumnezeu.Am vrut sa il intreb cum pot sa il gasesc pe El, dar ingerul a plecat. Atunci mi-am amintit ca nu trebuie sa merg undeva ca sa il gasesc pe Dumnezeu ci e suficient sa ma rog ca El sa vina. M-am rugat. Atunci un nor luminos a aparut si in nor era un chip. Am vorbit:
- Cred ca eu nu trebuie sa fiu acum aici!
- Asa este, mi-a spus. Dar vreau sa iti amintesti ca ti-am daruit viata.”
Am vorbit cu Aniela si Carina. Le-am spus ca eu cred ca visul acesta insemna ca trebuie sa multumesc Lui Dumnezeu pentru ca mi-a scapat viata. Cu doi ani inainte am avut un accident de masina teribil. Numai mana Domnului m-a protejat. Atunci Dumnezeu printr-o descoperire ma instiintase. Credeam ca semnificatia visului era aceea de a nu uita sa multumesc Lui pentru ca mi-a dat viata.
M-am intalnit cu Andreea. O tanara de la noi din biserica care urma sa se intoarca la Bucuresti cu acelasi zbor ca si noi. Impreuna cu George, diaconul bisericii, si Lidia sotia pastorului, am mers la un supermarket. Pe drum visul avut revenea continuu. Le-am povestit si lor visul.
Pe la pranz ne-am intalnit cu pastoral bisericii, Stelian Mag, care ne-a condus la aeroport. La pranz i-am povestiti si lui visul. A ramas pe ganduri.
Ne-am despartit. Ne-am imbarcat. Am decolat. Apoi avionul a luat foc. Copilele mele s-au speriat. Carina a inceput sa planga. Pentru o clipa am simtit fiorul mortii. O clipa de groaza. Mi-am inchipuit ca din moment in moment avionul va exploda. M-am uitat la fetele mele si mi-a parut rau ca nu vor vedea mare lucru din viata aceasta. M-am gandit la Mina, la sotie, si la faptul ca va ramane fara familie. Si m-a luat frica.
Apoi mi-am amintit de vis. De faptul ca Dumnezeu mi-a spus ca nu era timpul sa fiu la portile vesniciei. De faptul ca imi daruieste viata. In fapt, a doua oara. Si le-am spus fetelor sa nu se teama. Le-am amintit de vis. Au prins curaj.
O pace deosebita a coborat peste mine. Am simtit maretia unui Dumnezeu care poarta de grija. Am simtit ca nu sunt o intamplare. Ca am pret in ochii Domnului. L-am iubit. Am plans la gandul ca El isi face timp sa ne instiinteze. M-am rugat cu copilele si i-am multumit. Inca sunt coplesit. Fiindca Dumnezeu ne-a dat viata. Dar mai ales ca ne poarta de grija. Ca este atat de iubitor incat ne vorbeste. Nu stiu cum sa spun acest lucru in cuvinte. Mi-e teama sa nu Il supar. Dar ce bine e sa ai un Dumnezeu care te iubeste in acest fel.
Stau acum in fata computerului si nu stiu ce sa numesc vis si ce sa numesc realitate. Mai puternica decat incendiu, decat frica mortii, decat spaima familiei este recunostinta. Mai real imi pare visul. Unde Dumnezeu mi-a transmis ca nu a uitat. Ca stie. Si ca iubeste. Sunt tare recunoscator ca El are timp pentru fiecare.
Prieteni! Cerul e o realitate. Dumnezeu e viu. Sa fim atenti la decolare!
Intentionat am lasat numele pastorului si al diaconului din Roma. La fel si al Andreei din biserica Betel. Va rog sa ma iertati. Dar poate unii se vor indoi. Fiti va rog nu martorii mei, ci ai Lui. In fond in toate aceste este vorba despre El. Despre Dumnezeu, iubitorul de oameni. Fii slavit, Tata!
Autor: Florin Ianovici
Pe scurt. La ora 18.15 de la Roma trebuia sa decoleze un avion al companiei Blue Air, cu destinatia Bucuresti. Dupa aproape o ora de stat in avion, pe la ora 19.40 am decolat. Am auzit un zgomot metalic neregulat si la putin timp o bubuitura. Motorul din stanga a luat foc. Fereastra mea era chiar in dreptul motorului avariat.
Pasagerii au inceput sa strige. Mai ales ca nimeni dintre personalul avionului nu spunea nimic. Teama noastra a fost ca pilotul nu observase ca motorul a luat foc. Unii s-au ridicat cu gand sa mearga spre cabina pilotului.
S-a creat panica. Oamenii au inceput sa strige:”vom muri!”. Strigau la pilot:”opreste avionul”! In jur tinere, copii, plangeau.
Mai apoi vocea unui insotitor de bord s-a facut auzita. Ni s-a spus ca pilotul a observat ca motorul a luat foc si ca s-a intrerupt alimentarea cu combustibil. Incendiul s-a oprit. Am ramas intr-un motor. Parcusesem o distanta mica din momentul decolarii.
Pilotul ne-a comunicat ca vom ateriza de urgent pe aeroportul din Roma. Am luat altitudine. Am urcat cam pana la 3000 de metrii. Avionul s-a intors spre Roma.De doua ori am pierdut altitudine. Am cazut in gol.
Am aterizat. Oamenii au izbucnit in aplauze. De jur imprejurul avionului autospeciale pregatite pentru interventie. Nu a mai fost cazul.
Am coborat. Unii nu s-au mai urcat. Cei mai multi erau suparati pe Blue Air si pe Romania. Un grup de tineri s-au imbatat.Langa mine o tanara tremura ca frunza. Telefoane mobile peste tot. Oamenii povesteau ce li s-a intamplat.
Dupa 6 ore am aterizat la Bucuresti cu o alta aeronava. Rude, prieteni, s-au imbratisat. Televiziunile filmau, cautau sa ia interviuri.Va demara o ancheta pentru ca avionul era nou si in garantie.
Aceasta este stirea…!
Luni dimineata m-am trezit. Eram in garsoniera bisericii Muntele Sionului din Roma. Avusesem un vis care m-a marcat puternic. Fetele mele, Aniela si Carina erau in camera alaturata. Pentru prima data m-au insotit in lucrarea lui Dumnezeu. Le-am chemat langa mine si le-am povestiti visul:
Ajunsesem la poarta cerurilor. Acolo erau doua intrari apropiate. Una era catre rai si una era catre iad. Am observat ca toti oamenii care ajungeau acolo se indreptau spre intrarea catre rai. Insa acolo era un inger. Si unii dintre ei erau aruncati spre cealalta intrare care ducea spre iad. Am vazut o persoana cunoscuta care a fost asa aruncata.
Am inteles atunci de ce Biblia spune ca unii vor fi “aruncati in intuneric…”. Pentru ca de fapt nimeni nu mergea spre iad. Toti se indreptau spre intrarea catre rai.
La un moment dat ingerul de la poarta s-a indreptat catre mine si mi-a spus:
”- Tu ce faci?.
- Eu i-am raspuns:nu cred ca este timpul ca eu sa fiu aici!
- Asta nu depinde de mine, mi-a spus el, ci de Dumnezeu.Am inteles ca trebuie sa vorbesc cu Dumnezeu.Am vrut sa il intreb cum pot sa il gasesc pe El, dar ingerul a plecat. Atunci mi-am amintit ca nu trebuie sa merg undeva ca sa il gasesc pe Dumnezeu ci e suficient sa ma rog ca El sa vina. M-am rugat. Atunci un nor luminos a aparut si in nor era un chip. Am vorbit:
- Cred ca eu nu trebuie sa fiu acum aici!
- Asa este, mi-a spus. Dar vreau sa iti amintesti ca ti-am daruit viata.”
Am vorbit cu Aniela si Carina. Le-am spus ca eu cred ca visul acesta insemna ca trebuie sa multumesc Lui Dumnezeu pentru ca mi-a scapat viata. Cu doi ani inainte am avut un accident de masina teribil. Numai mana Domnului m-a protejat. Atunci Dumnezeu printr-o descoperire ma instiintase. Credeam ca semnificatia visului era aceea de a nu uita sa multumesc Lui pentru ca mi-a dat viata.
M-am intalnit cu Andreea. O tanara de la noi din biserica care urma sa se intoarca la Bucuresti cu acelasi zbor ca si noi. Impreuna cu George, diaconul bisericii, si Lidia sotia pastorului, am mers la un supermarket. Pe drum visul avut revenea continuu. Le-am povestit si lor visul.
Pe la pranz ne-am intalnit cu pastoral bisericii, Stelian Mag, care ne-a condus la aeroport. La pranz i-am povestiti si lui visul. A ramas pe ganduri.
Ne-am despartit. Ne-am imbarcat. Am decolat. Apoi avionul a luat foc. Copilele mele s-au speriat. Carina a inceput sa planga. Pentru o clipa am simtit fiorul mortii. O clipa de groaza. Mi-am inchipuit ca din moment in moment avionul va exploda. M-am uitat la fetele mele si mi-a parut rau ca nu vor vedea mare lucru din viata aceasta. M-am gandit la Mina, la sotie, si la faptul ca va ramane fara familie. Si m-a luat frica.
Apoi mi-am amintit de vis. De faptul ca Dumnezeu mi-a spus ca nu era timpul sa fiu la portile vesniciei. De faptul ca imi daruieste viata. In fapt, a doua oara. Si le-am spus fetelor sa nu se teama. Le-am amintit de vis. Au prins curaj.
O pace deosebita a coborat peste mine. Am simtit maretia unui Dumnezeu care poarta de grija. Am simtit ca nu sunt o intamplare. Ca am pret in ochii Domnului. L-am iubit. Am plans la gandul ca El isi face timp sa ne instiinteze. M-am rugat cu copilele si i-am multumit. Inca sunt coplesit. Fiindca Dumnezeu ne-a dat viata. Dar mai ales ca ne poarta de grija. Ca este atat de iubitor incat ne vorbeste. Nu stiu cum sa spun acest lucru in cuvinte. Mi-e teama sa nu Il supar. Dar ce bine e sa ai un Dumnezeu care te iubeste in acest fel.
Stau acum in fata computerului si nu stiu ce sa numesc vis si ce sa numesc realitate. Mai puternica decat incendiu, decat frica mortii, decat spaima familiei este recunostinta. Mai real imi pare visul. Unde Dumnezeu mi-a transmis ca nu a uitat. Ca stie. Si ca iubeste. Sunt tare recunoscator ca El are timp pentru fiecare.
Prieteni! Cerul e o realitate. Dumnezeu e viu. Sa fim atenti la decolare!
Intentionat am lasat numele pastorului si al diaconului din Roma. La fel si al Andreei din biserica Betel. Va rog sa ma iertati. Dar poate unii se vor indoi. Fiti va rog nu martorii mei, ci ai Lui. In fond in toate aceste este vorba despre El. Despre Dumnezeu, iubitorul de oameni. Fii slavit, Tata!
Autor: Florin Ianovici
Puterea Credintei
"Iarta-ma, Doamne:
-pentru tot ce puteam sa vad si nu am vazut!
-pentru tot ce puteam sa aud si nu am auzit!
-pentru tot ce puteam sa simt si nu am simtit!
-pentru tot ce as fi putut sa inteleg si nu am inteles!
-pentru tot ce puteam sa constientizez si nu am constientizat!
-pentru iertarea pe care as fi putut sa o dau si nu am dat-o!
-pentru bucuria pe care as fi putut sa o traiesc si nu am trait-o!
-pentru Lumina pe care as fi putut sa o primesc si nu am primit-o!
-pentru viata pe care as fi putut sa o ocrotesc si nu am ocrotit-o!
-pentru visele pe care mi le-as fi putut împlini si nu le-am implinit!
-pentru necunoscutul in care as fi putut sa pasesc si din teama, nu am
indraznit sa pasesc!
-pentru iubirea pe care as fi putut sa o exprim si nu am exprimat-o!
-pentru tot ce puteam sa creez bun si frumos si nu am creat pentru gloria Ta
Doamne si a Imparatiei Tale
Divine!
Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am gresit, pe Tine, Doamne, care esti Mila
si Iubirea infinita,Te rog, iarta-ma si ma imbraca cu nesfarsita Ta Iubire
si Lumina!
Iti multumesc, Doamne:pentru toata frumusetea pe care am vazut-o izvorand
din Tine !
-pentru muzica tacuta a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvaluit-o auzului!
-pentru tot ce am simtit bun si minunat in viata mea!
-pentru tot ce prin harul Tau am inteles!
-pentru lumina pe care am sorbit-o in adancul meu!
-pentru iertarea pe care daruind-o, am dobandit pace!
-pentru bucuria fiecarei clipe traite in Tine, Doamne!
-pentru toate cadourile spirituale care mi-au imbogatit fiinta!
-pentru viata mea, care e a Ta, o mica parte a simfoniei existentei!
-pentru visele care au prins forma prin armonia iubirii Tale pentru mine!
-pentru necunoscutul in care am pasit plin de curaj, regasindu-Te!
-pentru iubirea coplesitoare cu care ma dezmierzi clipa de clipa!
-pentru tot ce am creat prin Tine bun si frumos, aducand cu umilinta lauda
Imparatiei Tale divine!
-pentru tot ce puteam sa vad si nu am vazut!
-pentru tot ce puteam sa aud si nu am auzit!
-pentru tot ce puteam sa simt si nu am simtit!
-pentru tot ce as fi putut sa inteleg si nu am inteles!
-pentru tot ce puteam sa constientizez si nu am constientizat!
-pentru iertarea pe care as fi putut sa o dau si nu am dat-o!
-pentru bucuria pe care as fi putut sa o traiesc si nu am trait-o!
-pentru Lumina pe care as fi putut sa o primesc si nu am primit-o!
-pentru viata pe care as fi putut sa o ocrotesc si nu am ocrotit-o!
-pentru visele pe care mi le-as fi putut împlini si nu le-am implinit!
-pentru necunoscutul in care as fi putut sa pasesc si din teama, nu am
indraznit sa pasesc!
-pentru iubirea pe care as fi putut sa o exprim si nu am exprimat-o!
-pentru tot ce puteam sa creez bun si frumos si nu am creat pentru gloria Ta
Doamne si a Imparatiei Tale
Divine!
Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am gresit, pe Tine, Doamne, care esti Mila
si Iubirea infinita,Te rog, iarta-ma si ma imbraca cu nesfarsita Ta Iubire
si Lumina!
Iti multumesc, Doamne:pentru toata frumusetea pe care am vazut-o izvorand
din Tine !
-pentru muzica tacuta a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvaluit-o auzului!
-pentru tot ce am simtit bun si minunat in viata mea!
-pentru tot ce prin harul Tau am inteles!
-pentru lumina pe care am sorbit-o in adancul meu!
-pentru iertarea pe care daruind-o, am dobandit pace!
-pentru bucuria fiecarei clipe traite in Tine, Doamne!
-pentru toate cadourile spirituale care mi-au imbogatit fiinta!
-pentru viata mea, care e a Ta, o mica parte a simfoniei existentei!
-pentru visele care au prins forma prin armonia iubirii Tale pentru mine!
-pentru necunoscutul in care am pasit plin de curaj, regasindu-Te!
-pentru iubirea coplesitoare cu care ma dezmierzi clipa de clipa!
-pentru tot ce am creat prin Tine bun si frumos, aducand cu umilinta lauda
Imparatiei Tale divine!
Psalmul tv-ului(pc-ului) un psalm al firii pamantesti
Televizorul este pastorul meu,
Totdeauna voi dori mai mult.
El ma duce sa ma intind pe sofa,
Si ma conduce departe de credinta.
Imi distruge sufletul
Si ma povatuieste pe cararea imoralitatii si a violentei
din pricina numelui sponsorului
Chiar daca ar fi sa umblu prin valea responsabilitatilor crestine,
nu va fi nici o intrerupere, caci televizorul este cu mine.
Cablul si telecomanda lui ma mingaie.
Imi intinde inainte o reclama in fata lumescului meu,
Imi unge capul cu umanism si consumatorism.
Pofta mea este plina de da peste ea.
Da, lenea si nepasarea ma vor insoti in toate zilele vietii mele
si voi locui in casa uitandu-ma la televizor
pana la sfirsitul zilelor mele .
Oare acest ''psalm'' este si in viata ta???????? Opreste-te o clipa si cerceteaza-te....
Totdeauna voi dori mai mult.
El ma duce sa ma intind pe sofa,
Si ma conduce departe de credinta.
Imi distruge sufletul
Si ma povatuieste pe cararea imoralitatii si a violentei
din pricina numelui sponsorului
Chiar daca ar fi sa umblu prin valea responsabilitatilor crestine,
nu va fi nici o intrerupere, caci televizorul este cu mine.
Cablul si telecomanda lui ma mingaie.
Imi intinde inainte o reclama in fata lumescului meu,
Imi unge capul cu umanism si consumatorism.
Pofta mea este plina de da peste ea.
Da, lenea si nepasarea ma vor insoti in toate zilele vietii mele
si voi locui in casa uitandu-ma la televizor
pana la sfirsitul zilelor mele .
Oare acest ''psalm'' este si in viata ta???????? Opreste-te o clipa si cerceteaza-te....
Procesul alcoolului in calitate de inculpat
Se judeca pe rol astazi LA TRIBUNALUL SUPREM CONSTIINTA UMANA
Alcoolul in calitate de inculpat
,Reclamant<Milioane de oameni dependenti de alcool ,bolnavi de Ciroza
hepatica ,metastaza ,Cancer pulmonar ,si altii din intreaga lume alias
CONSTINTA UMANA ........sedinta incepe judecatorul intreaba?? Care
iti este numele?? inculpatul : Coniac Brandy Alcool 40%
........judecatorul locul si data nasterii ? inculpatul : in ce-a mai
celebra distilerie a lumii anul 1840 din familie celebra,o distilerie
celebra ........judecatorul care este ocupatia ta cu ce te
indeletnicesti? .....inculpatul : Eu inveselesc inima oamenilor ,si
sunt prietenul nenorocitilor din intreaga lume ,si a celor ce au
necazuri sunt mangaierea lor si am foarte multi prieteni care ma iubesc
foarte mult . ... Judecatorul esti judecat astazi in sedinta publica
ca tu prapadesti civilizatii, si periclitezi vieti omenesti ce obiectie
ai ?? recunosti??? .....inculpatul :Eu doar sunt mangaierea oamenilor am
mai spus .Judecatorul sa intre martorii : Un sofer : este martor
in proces .jUdecatorul ce stii despre alcool? din cauza lui am
vazut o sumedenie de accidente pe drumurile publice ,unele chair cu
victime si decese .o spun unele pancarde cu statistica accidentelor de
pe marginea drumurilor nationale ,sau va aduc alta marturie ,daca nu ma
credeti mergeti in cimitirul vesel din Maramures loc SAPANTA acolo
sta scris pe o cruce .Io placut tare petrecerea si HORINCA asta io adus
sfarsitul scria familia defunctului . judecatorul ajunge . mai sunt
martori ??? sa intre urmatorii martorii intra-ra care au strigat toti
in cor : sotiile unora pe noi ne-a lipsit de barbati sunt in cimitir
astazi,altii copii orfani,pe unii ia lipsit de parinti sau
despartit au divortat ,au decedat, din cauza lui sunt desculti,tatal lor
bea salarul ,duc lipsa de paine,de haine, unii noi suntem vecini cu
ei si martoori .judecatorul : sa intre partile vatamate reclamantii
.........toti in cor noua ne-a stricat Ficatul,avem ciroza ,altii noua
ne-a imbolnavit inima suntem cardiaci,altii noua ne-a imbolnavit
plamanii suntem tot prin spitale altii noua ni sa-u amputat picioarele
arterita ,ajunge Procurorul : am toate probele sunt dovezi
incontestabile din partea completului , Sentinta : Inculpatul
paratul,invinuitul Alcool prin sentinta publica de astazi gaseste
vinovat de catre noi tribunalul suprem < drept pedeapsa pentru
infractiunile savarsite gasit vinovat de crime ,daune,impotriva
umanitatii spre a nu mai fi fabricat comercializat si consumat Strict
oprit aviz din patrea ministerului sanatatii Consumul de alcool
dauneaza Grav sanatatii acuzat pe viata la pedeapsa cu mandat de
executare in constiinta umnana de a nu mai fi consumat fabricat.
Alcoolul, consumul de alcool si consecintele lui grave
.....Astazi sanatatea natiunilor este periclitata tot mai mult ,decese cauzate din cauza acestei otravi care otraveste organismul uman ALCOOLUL Omenirea astazi tindem sa aratam cu degetul spre Criminalii de Razboi temutii dictatori NERO,HITLER,STALIN este adevarat ca au omorat milioane de oameni dar cele mai mari crime din istoria omenirii ,cele mai multe pierderi de vieti omenesti le-a facut Alcoolul mai multe decat toate razboaiele lumii la un loc si asta sub privirile nepasatoare ale guvernelor lumii , industria fabricanta de Alcool marile distilerii ale lumii adevarate FABRICI ALE MORTII nimeni nu le combate,nimeni nici un guvern nu ia masuri impotriva fabricantilor de alcool, ci sunt considerate in unele state fost comuniste ,monopol de stat,cata ironie sa condamni ca s i presedinte de tribunal doar un fabricant de ,bombe,clandestin,sau fabricanti de droguri de mare risc arestari prezentate pe canalele de stiri ale unor posturi de tv .sunt total de acord merita pedepsite aceste fapte incontestabil,O lupta asta zi impotriva terorismului mondial toate guvernele lumii sunt aliate si eu sunt toatal de acord sa fie pedepsiti teroristii care lovesc in societatea de azi pasnica si nevinovata dar acest CRIMINAL in serie UCIGAS PLATIT ALCOOLUL cine il combate astazi?????? Alcoolul un ucigas platit de consumator direct din propriul salariu,inconstient,sau mai putin constient,sau total constient clientii viziteaza supermarketurile care pe rafturile lor gazduiesc printre alimente si aceasta otrava ALCOOLUL care se incadreaza in categoria bauturilor spirtoase categ licorilor care prin etiketa, lor reklama ,menita sa atraga ,sa ispiteasca ochiul etikete premiate chiar ,care fara pic de bun simt,cu tupeu obraznic asi etaleaza ,prezinta medaliile chiar de aur obtinute la diverse expozitii unde a participat distileria respectiva de pe etiketa se pare ca -ci crima organizata este medaliata decorata, de catre organizatorii expozitiilor ,cu aplauze chiar urmate de reclame tv si masmedia reclame provocatoare ,menite sa ispiteasca ochiul consumatorilor ,deja prinsi de mult in tentaculele acestei Caracatite ALCOOLUL letala suta la suta , care duce la decesul consumatorului lent dar sigur , etape faze prin care trece consumatorul alcoolic Dependenta,depresie,imunitate scazuta organismul nu mai poate lupta contra virusilor,celulele hepatice sunt vulnerabile la imbolnavire care duc imediat la metastaza a ficatului care rar cazuri sa fie tratata astfel netratata duce imediat la decesul bolnavului alcoolic .Cei de facut ?? totusi guvernele lumii conducatorii de state ,ar fi timpul sa ia masuri drastice asupra acestui TERORIST ALCOOLUL asasin paltit din banii proprilor lui consumatori ,asa ca :stimati cititori se bea pretutindeni se bea cu inversunare ,se bea cand ne nastem,se bea cand ,ne casatorim,se bea cand se moare ,se bea ,se bea,din placere,de bucurie,se bea de necaz mai uneori,si o traditie spune in unele locuri ,zone din tara noastra undeva pe plaiurile mioritice prin MARAMURES cica daca nu bei nu esti BARBAT ADEVARAT! asa sa fie oare????asta este ade3varata barbatie?? DAPII MAI FICIOR DE NU BEI HORINCA NU TII INSURA cu acest slogan sunt intimpinati adolescentii imbiati sa guste din toxica otrava ucigasa chiar de proprii parinti uneori rude vecini,etc, aceasata paractica este incurajata si prin folklor chiar in tara noastra ,asta sub privirile audiovizualului , laudindu-si Traditia din batrini, cazanele de distilare,in folclorul,Romanesc, desi si in ciuda faptului ca in unele restaurante ,baruri ,este afisat nu servim bauturi alcoolice si tigari minorilor aici se pare ca este recunoscut efectul acestei otravi daca le consuma minorii ,toata stima pentru aceasta lege dar se pare ca aceasta lege mediocra desuprafata doar dar
taxele din fabricarea alcoolului intra in bugetul statului dar cum spune zicala banu-i ochiul stiti dvs al cui al nerostitului ,sau eu personal as spune lentila nerostitului dioptria lui prin care priveste astazi .dar daca tot am dezbatut ce spun legiuitorii despre alcool ,unii consumatori hai sa vedem ce spune BIBLIA CE SPUN SCRIPTURILE
Abonați-vă la:
Postări (Atom)