Se spune ca a existat odata un arbore batran si maiestuos, cu
ramurile intinse spre cer. Cand inflorea, fluturi de toate formele si
culorile veneau de pretutindeni si dansau in jurul lui. Cand facea
fructe, pasari din tari indepartate veneau sa guste din ele. Ramurile
sale aratau ca niste brate vanjoase. Era minunat.Un baietel obisnuia sa
vina si sa se joace sub el in fiecare zi, iar copacul s-a obisnuit cu el
si a inceput sa-l iubeasca. Ceea ce este mare si batran se poate
indragosti de ceea ce este mic si tanar, cu conditia sa nu fie atasat de
ideea ca el este mare, iar celalalt mic. Copacul nu avea aceasta idee,
asa ca s-a indragostit de baiat. Egoul incearca intotdeauna sa iubeasca
ceea ce este mai mare decat el. Pentru adevarata iubire, nimic nu este
insa mare sau mic. Ea ii imbratiseaza pe toti cei de care se apropie.
Asadar,
copacul s-a indragostit de baietelul care venea in fiecare zi sa se
joace sub el. Ramurile sale erau foarte inalte, dar el si le apleca,
pentru ca baiatul sa le poata atinge pentru a-i mangaia florile si
pentru a-i culege fructele. Iubirea este intotdeauna gata sa se incline;
egoul, niciodata. Daca incerci sa te apropii de un ego, acesta se va
inalta si mai mult, devenind atat de rigid incat sa nu-l poti atinge.
Ceea ce poate fi atins este considerat a fi mic. Ceea ce nu poate fi
atins, cel care sta pe tronul puterii, este considerat a fi mare.Asadar,
ori de cate ori venea copilul, arborele isi pleca ramurile. Cand
micutul ii mangaia florile, batranul copac se simtea cuprins de un val
incredibil de fericire. Iubirea este intotdeauna fericita atunci cand
poate darui ceva; egoul nu este fericit decat atunci cand poate lua ceva
de la altcineva.
Baiatul a crescut. Uneori, dormea in poala copacului,
alteori ii manca fructele, sau purta o coroana impletita din florile
sale. Se simtea atunci de parca ar fi fost regele junglei. Florile
iubirii te fac intotdeauna sa te simti ca un rege, in timp ce ghimpii
egoului te fac sa te simti mizerabil.
Vazand cum baiatul poarta o
cununa din florile sale, dansand cu ea, copacul se simtea fericit. Il
aproba cu ramurile sale; canta in bataia vantului. Baiatul a crescut si
mai mult. A inceput sa se catere in copac, leganandu-se pe ramurile
sale. Ori de cate ori se odihnea pe ele, copacul se simtea fericit.
Iubirea este intotdeauna fericita atunci cand altcineva se poate
sprijini de ea; egoul nu este fericit decat atunci cand altcineva il
reconforteaza. .Timpul a trecut, iar baiatul a inceput sa fie apasat de
alte indatoriri. Avea ambitiile lui. Trebuia sa isi treaca examenele, sa
isi faca prieteni… De aceea, a inceput sa vina din ce in ce mai rar pe
la copac. Acesta il astepta insa cu o nerabdare din ce in ce mai mare,
strigandu-i din adancurile sufletului sau: „Vino, vino. Te astept".
Iubirea isi asteapta intotdeauna obiectul afectiunii sale. Ea nu este
altceva decat o continua asteptare.
Cand baiatul nu venea, copacul se simtea trist. Singura
tristete pe care o simte iubirea este aceea de a nu se putea impartasi
cu altcineva, de a nu se putea darui. Atunci cand se poate darui in
totalitate, iubirea este fericita.
Baiatul a crescut si mai mult, iar
zilele in care trecea pe la copac au devenit din ce in ce mai rare.
Toti cei care cresc in lumea ambitiilor isi gasesc din ce in ce mai
putin timp pentru iubire. Baiatul a devenit ambitios si prins in
afacerile sale lumesti. „Ce copac? De ce ar trebui sa-l vizitez?"
Intr-o zi, pe cand trecea prin apropiere, copacul i-a strigat: „Asculta! Te astept in fiecare zi, dar tu nu mai vii pe la mine".
Baiatul
i-a raspuns: „Ce poti sa-mi oferi, ca sa trec sa te vad? Eu imi doresc
bani". Egoul este intotdeauna motivat: „Ce poti sa-mi oferi pentru ca sa
vin la tine? As putea veni, dar numai daca ai ceva de oferit.
Altminteri, nu vad de ce as face-o". Egoul are intotdeauna un scop.
Iubirea nu are nici un scop. Ea reprezinta propria sa rasplata.Uimit,
copacul i-a spus baiatului: „Nu vei mai veni decat daca iti voi oferi
ceva? Iti ofer tot ceea ce am". Iubirea nu tine niciodata nimic pentru
ea. Egoul o face, dar iubirea se daruieste neconditionat.
„Din pacate, nu am bani. Aceasta este o inventie a
oamenilor. Noi, copacii, nu avem bani. In schimb, suntem fericiti.
Crengile noastre se umplu de flori, apoi de fructe. Umbra noastra ii
racoreste pe cei incalziti. Cand bate vantul, dansam si cantam. Desi nu
avem bani, pasarelele se cuibaresc pe ramurile noastre si ciripesc
vesele. Daca ne-am implica si noi in afaceri financiare, am deveni la
fel de inraiti si de nefericiti ca voi, oamenii, care sunteti nevoiti sa
stati prin temple si sa ascultati predici despre iubire si despre pace.
Noi nu avem nevoie de predici, caci traim tot timpul aceste stari. Nu,
noi nu avem nevoie de bani".
Baiatul i-a spus: Atunci, de ce sa
vin la tine? Nu am de gand sa merg decat acolo unde pot obtine bani. Am
nevoie de bani". Egoul cere intotdeauna bani, caci banii inseamna
putere, iar aceasta este cea mai mare nevoie a sa.
Copacul s-a gandit mult, dupa care a spus: „Atunci, culege-mi fructele si vinde-le. In felul acesta, vei obtine bani".Baiatul
s-a luminat imediat la fata. S-a urcat in copac si a cules toate
fructele copacului, chiar si pe cele necoapte. In graba sa, i-a rupt
crengile si i-a scuturat frunzele, dar copacul s-a simtit din nou
fericit. Iubirea se bucura chiar si atunci cand este lovita. Egoul nu
este cu adevarat fericit nici macar atunci cand obtine ceva. El nu poate
simti decat nefericire.
Baiatul nu si-a dat nici macar osteneala sa-i multumeasca
arborelui, dar acestuia nu-i pasa. Adevarata sa multumire s-a produs
atunci cand acesta a acceptat oferta sa de a-i culege fructele, pentru a
obtine bani in schimbul lor.
Baiatul nu s-a mai intors multa
vreme. Acum avea bani si era foarte ocupat sa obtina cu ajutorul lor
inca si mai multi bani. A uitat cu totul de copac, si astfel au trecut
anii.
Copacul era trist. Tanjea dupa intoarcerea baiatului, la
fel ca o mama cu sanii plini de lapte, dar care si-a pierdut copilul.
Intreaga sa fiinta tanjeste dupa copilul pierdut, pentru a-l strange la
piept si a se usura. Cam la fel tanjea si copacul nostru. Intreaga sa
fiinta era in agonie.
Dupa multi ani, baiatul, devenit intre timp adult, s-a intors la copac.
Acesta i-a spus: „Vino la mine. Vino si imbratiseaza- ma".Barbatul i-a raspuns: „Termina cu prostiile. Faceam asemenea lucruri pe vremea cand eram un copil fara minte".
Egoul considera iubirea un lucru prostesc, o fantezie copilareasca.
Copacul a insistat: „Vino, mangaie-mi crengile. Danseaza cu mine".
Barbatul i-a raspuns: „Termina cu flecareala asta stupida! Acum doresc sa-mi construiesc o casa. Imi poti oferi o casa?"
Copacul a exclamat: „O casa? Bine, dar eu traiesc fara sa stau intr-o casa".
Singurii
care traiesc in case sunt oamenii. Toate celelalte creaturi traiesc
liber, in natura. Cat despre oameni, cu cat casa in care traiesc este
mai mare, cu atat mai mici par in interiorul ei.
„Noi nu traim in case, dar uite ce iti propun: imi poti taia crengile, pentru a-ti construi o casa cu ajutorul lor".
Fara
sa mai piarda timpul, barbatul a luat un topor si i-a taiat crengile
copacului. Din acesta a ramas acum doar trunchiul, dar el era foarte
fericit. Iubirea este fericita chiar si atunci cand ii sunt taiate
membrele de catre cel iubit. Iubirea nu stie decat sa daruiasca. Ea este
intotdeauna pregatita sa se ofere in intregime.Barbatul a
plecat, fara sa-si mai dea osteneala sa arunce in urma macar o privire.
Si-a construit casa visata, iar anii au trecut din nou.
Copacul, devenit acum un simplu trunchi fara crengi, a
continuat sa-l astepte. Ar fi vrut sa il strige, dar nu mai avea ramuri
si frunze care sa poata canta in bataia vantului. Vanturile continuau sa
bata, dar el nu mai putea scoate nici un sunet. Cu un efort suprem,
sufletul sau a reusit sa rosteasca o ultima chemare: „Vino, vino,
iubitul meu".
Timpul a trecut, iar barbatul a imbatranit. Odata,
se afla prin apropiere, asa ca a venit si s-a asezat sub copac. Acesta
l-a intrebat: „Ce mai pot face pentru tine? Ai venit dupa foarte, foarte
mult timp".
Batranul i-a raspuns: „Ce poti face pentru mine? As
vrea sa ajung intr-o tara indepartata, sa castig si mai multi bani.
Pentru asta, am nevoie de o barca".
Fericit, copacul i-a spus:
„Taie-mi trunchiul si fa-ti o barca din el. As fi extrem de fericit sa
devin barca ta si sa te ajut sa mergi astfel in tara aceea indepartata,
pentru a castiga mai multi bani. Dar, te rog, ai grija de tine si
intoarce-te cat mai repede. Voi astepta de-a pururi intoarcerea ta".
Omul a adus un ferastrau, a taiat trunchiul copacului, si-a facut o barca din el si a plecat.Acum,
din copac nu a mai ramas decat radacina, dar el a continuat sa astepte
cu rabdare intoarcerea celui iubit. A asteptat mereu si mereu, constient
insa ca nu mai avea nimic de oferit. Poate ca barbatul nu se va mai
intoarce niciodata. Egoul nu se duce decat acolo unde are ceva de
castigat.
Odata, m-am asezat langa ciot. Acesta mi-a soptit: „Am un
prieten care a plecat departe si nu s-a mai intors. Ma tem sa nu se fi
inecat, sau sa nu se fi ratacit. Poate ca s-a pierdut in tara aceea
indepartata. Poate ca nici macar nu mai este in viata. O, cat mi-as dori
sa aflu vesti de la el! Ma apropii de sfarsitul vietii, asa ca tot ce
mi-as mai dori ar fi sa aflu vesti despre el. Atunci as muri linistit.
Dar stiu ca nu ar mai veni nici daca mi-ar auzi strigatul, caci nu mai
am nimic sa-i ofer, iar el nu intelege decat acest limbaj.
Egoul nu intelege decat limbajul acceptarii. Iubirea vorbeste limbajul daruirii.
duminică, 4 martie 2012
Intoarcerea la Dumnezeu
Aceasta este este o experienta, care
reprezinta in totalitate incapatinarea noastra omeneasca,care misuna
intr-o inima plina de mindrie si neconvertita.
Dupa ce l-am descoperit pe Dumnezeu in anul 2008 si am incheiat un legamint puternic, bazat pe marturisirea credintei mele, viata mea a inceput sa capete sens, insotit de speranta minunata a iertarii si a primirii in marea familie a lui Dumnezeu. Insa stim cu totii ca in umblarea noastra crestina cu Dumnezeu fiecare dintre noi avem parte si de caderi si de urcusuri, depinde de relatia noastra cu Dumnezeu si de atitudinea noastra fata de Dumnezeu. De multe ori mi sa parut ca sunt la fel ca fariseul cel mindru, ca sunt iertat prin faptele mele bune deseori uitindu-ma poate la birna din ochiul fratelui meu, care in umilinta si recunostinta implora prezenta lui Dumnezeu insotita de iertare si rascumparare.
Insa, cind lumina puternica a lui Dumnezeu lumina launtrul meu,descopeream deseori egoismul faptelor mele si atunci am inteles ca, neprihanirea mea este ca o cirpa murdara in fata Lui, intelegind in final ca numai singele Domnului Iisus ma poate curati de orice urma de blestem.
Anul 2010 a insemnat pentru mine o instrainare de ceea ce se numeste Dumnezeu, o continua ratacire de la calea adevarata si o posibila indepartare de harul Domnului Iisus.
Cu toate acestea fiind in pielea oii pierdute, fiind in pielea fiului ratacitor sau risipitor, fiind in pielea lui Petru care sa lepadat de Hristos sau a lui Iuda, care l-a tradat pe scumpul Mintuitor, rataceam departe de cuvitul lui Dumnezeu innecindu-ma in intunericul acestei lumi blestemate de pacat.
Dar intr-o buna zi, cineva s-a apropiat de mine propunindu-mi un curs biblic, am inteles ca Dumnezeu are metode multe de a ma chema inapoi in staul. Desi m-am indepartat de Dumnezeu , El nu m-a parasit in starea mea nenorocita.Chiar daca am fost expus ispitelor vrajmasului iscusit, Dumnezeu nu m-a parasit ci in fiecare zi ma mingiia cu cuvintul Sau, folosind diferite mijloace si metode de a ma chema inapoi, demonstrindu-mi ca exista har si iertare pentru un pacatos ca mine. In starea mea decazuta am chemat pe Dumnezeu si El mi-a raspuns.
Intr-o seara de vara, plimbindu-ma prin GrÄdina PublicÄ de pe bd. Stefan cel Mare, am auzit deodata un cor ingeresc de oameni crediciosi, intonind imnul “iubirea lui Hristos” in varianta rusa. Atit de mult m-a miscat aceasta cintare si parca un glas blind si duios imi soptea in urma mea,dar eu am mers mai departe plingind cu amar si oftind in inima mea. Deodata in inima mea care era impetrita a inceput sa patrunda suvoaiele dragostei lui Hristos, care au raspindit in mine dorul adinc de a ma intoarce acasa, in sinul bisericii.
In nechibzuinta mea, imi dau acuma seama ca oriunde nu te-ai afla draga sora si scump frate, este bine sa te intrebi: este acolo prezenta lui Dumnezeu si daca eu ma aflu acolo, ce ar face Hristos in locul meu???
„O nenorocitul de mine!!! Cine ma v-a izbavi de acest trup de moarte!(Romani 7,24)
Dumnezeu continua sa fie plin de dor fata de cel care a ales sa se desparta de El, facind totul pentru a-l aduce in caminul Tatalui. Iubirea lui Dumnezeu „m-a constrins” sa ma intorc in bratele Sale minunate,iar bunatatea lui m-a indemnat la pocainta.La fel ca fiul risipitor am hotarit sa-mi marturisesc vinovatia spunind asemeni lui: „Tata am pacatuit impotriva cerului si impotriva ta si nu mai sunt vrednic sa ma chem fiul tau„. Insa fagaduintele Lui sunt minunate, spunindu-mi: „Eu iti sterg faradelegile ca un nor si pacatele ca o ceata„(Isaia 44,22).
„Sa se lase cel rau de calea lui si omul nelegiuit sa se lase de gindurile lui,sa se intoarca la Dumnezeu care va avea mila de el,la Dumnezeul nostru care nu oboseste iertind”(Isaia 55,7).
Ce minunata asigurare, cu privire la bunavointa lui Dumnezeu de -al accepta pe cel pacatos. Domnul sa se ingrijeasca de voi toti, sa va tineti strins de cuvintul lui Dumnezeu ca s-ar putea sa cadeti si sa nu va mai ridicați niciodata. Nu uitați: ceea ce seamana omul aceea va secera.
Autor: Mihai Vieru
Dupa ce l-am descoperit pe Dumnezeu in anul 2008 si am incheiat un legamint puternic, bazat pe marturisirea credintei mele, viata mea a inceput sa capete sens, insotit de speranta minunata a iertarii si a primirii in marea familie a lui Dumnezeu. Insa stim cu totii ca in umblarea noastra crestina cu Dumnezeu fiecare dintre noi avem parte si de caderi si de urcusuri, depinde de relatia noastra cu Dumnezeu si de atitudinea noastra fata de Dumnezeu. De multe ori mi sa parut ca sunt la fel ca fariseul cel mindru, ca sunt iertat prin faptele mele bune deseori uitindu-ma poate la birna din ochiul fratelui meu, care in umilinta si recunostinta implora prezenta lui Dumnezeu insotita de iertare si rascumparare.
Insa, cind lumina puternica a lui Dumnezeu lumina launtrul meu,descopeream deseori egoismul faptelor mele si atunci am inteles ca, neprihanirea mea este ca o cirpa murdara in fata Lui, intelegind in final ca numai singele Domnului Iisus ma poate curati de orice urma de blestem.
Anul 2010 a insemnat pentru mine o instrainare de ceea ce se numeste Dumnezeu, o continua ratacire de la calea adevarata si o posibila indepartare de harul Domnului Iisus.
Cu toate acestea fiind in pielea oii pierdute, fiind in pielea fiului ratacitor sau risipitor, fiind in pielea lui Petru care sa lepadat de Hristos sau a lui Iuda, care l-a tradat pe scumpul Mintuitor, rataceam departe de cuvitul lui Dumnezeu innecindu-ma in intunericul acestei lumi blestemate de pacat.
Dar intr-o buna zi, cineva s-a apropiat de mine propunindu-mi un curs biblic, am inteles ca Dumnezeu are metode multe de a ma chema inapoi in staul. Desi m-am indepartat de Dumnezeu , El nu m-a parasit in starea mea nenorocita.Chiar daca am fost expus ispitelor vrajmasului iscusit, Dumnezeu nu m-a parasit ci in fiecare zi ma mingiia cu cuvintul Sau, folosind diferite mijloace si metode de a ma chema inapoi, demonstrindu-mi ca exista har si iertare pentru un pacatos ca mine. In starea mea decazuta am chemat pe Dumnezeu si El mi-a raspuns.
Intr-o seara de vara, plimbindu-ma prin GrÄdina PublicÄ de pe bd. Stefan cel Mare, am auzit deodata un cor ingeresc de oameni crediciosi, intonind imnul “iubirea lui Hristos” in varianta rusa. Atit de mult m-a miscat aceasta cintare si parca un glas blind si duios imi soptea in urma mea,dar eu am mers mai departe plingind cu amar si oftind in inima mea. Deodata in inima mea care era impetrita a inceput sa patrunda suvoaiele dragostei lui Hristos, care au raspindit in mine dorul adinc de a ma intoarce acasa, in sinul bisericii.
In nechibzuinta mea, imi dau acuma seama ca oriunde nu te-ai afla draga sora si scump frate, este bine sa te intrebi: este acolo prezenta lui Dumnezeu si daca eu ma aflu acolo, ce ar face Hristos in locul meu???
„O nenorocitul de mine!!! Cine ma v-a izbavi de acest trup de moarte!(Romani 7,24)
Dumnezeu continua sa fie plin de dor fata de cel care a ales sa se desparta de El, facind totul pentru a-l aduce in caminul Tatalui. Iubirea lui Dumnezeu „m-a constrins” sa ma intorc in bratele Sale minunate,iar bunatatea lui m-a indemnat la pocainta.La fel ca fiul risipitor am hotarit sa-mi marturisesc vinovatia spunind asemeni lui: „Tata am pacatuit impotriva cerului si impotriva ta si nu mai sunt vrednic sa ma chem fiul tau„. Insa fagaduintele Lui sunt minunate, spunindu-mi: „Eu iti sterg faradelegile ca un nor si pacatele ca o ceata„(Isaia 44,22).
„Sa se lase cel rau de calea lui si omul nelegiuit sa se lase de gindurile lui,sa se intoarca la Dumnezeu care va avea mila de el,la Dumnezeul nostru care nu oboseste iertind”(Isaia 55,7).
Ce minunata asigurare, cu privire la bunavointa lui Dumnezeu de -al accepta pe cel pacatos. Domnul sa se ingrijeasca de voi toti, sa va tineti strins de cuvintul lui Dumnezeu ca s-ar putea sa cadeti si sa nu va mai ridicați niciodata. Nu uitați: ceea ce seamana omul aceea va secera.
Autor: Mihai Vieru
Am fost in avionul care a luat foc !
Unii au intitulat stirea: “zbor de cosmar”! Altii i-au zis “spaima in
aer” sau “avionul groazei”. Putin conteaza titlurile care se dau pe
pamant.
Pe scurt. La ora 18.15 de la Roma trebuia sa decoleze un avion al companiei Blue Air, cu destinatia Bucuresti. Dupa aproape o ora de stat in avion, pe la ora 19.40 am decolat. Am auzit un zgomot metalic neregulat si la putin timp o bubuitura. Motorul din stanga a luat foc. Fereastra mea era chiar in dreptul motorului avariat.
Pasagerii au inceput sa strige. Mai ales ca nimeni dintre personalul avionului nu spunea nimic. Teama noastra a fost ca pilotul nu observase ca motorul a luat foc. Unii s-au ridicat cu gand sa mearga spre cabina pilotului.
S-a creat panica. Oamenii au inceput sa strige:”vom muri!”. Strigau la pilot:”opreste avionul”! In jur tinere, copii, plangeau.
Mai apoi vocea unui insotitor de bord s-a facut auzita. Ni s-a spus ca pilotul a observat ca motorul a luat foc si ca s-a intrerupt alimentarea cu combustibil. Incendiul s-a oprit. Am ramas intr-un motor. Parcusesem o distanta mica din momentul decolarii.
Pilotul ne-a comunicat ca vom ateriza de urgent pe aeroportul din Roma. Am luat altitudine. Am urcat cam pana la 3000 de metrii. Avionul s-a intors spre Roma.De doua ori am pierdut altitudine. Am cazut in gol.
Am aterizat. Oamenii au izbucnit in aplauze. De jur imprejurul avionului autospeciale pregatite pentru interventie. Nu a mai fost cazul.
Am coborat. Unii nu s-au mai urcat. Cei mai multi erau suparati pe Blue Air si pe Romania. Un grup de tineri s-au imbatat.Langa mine o tanara tremura ca frunza. Telefoane mobile peste tot. Oamenii povesteau ce li s-a intamplat.
Dupa 6 ore am aterizat la Bucuresti cu o alta aeronava. Rude, prieteni, s-au imbratisat. Televiziunile filmau, cautau sa ia interviuri.Va demara o ancheta pentru ca avionul era nou si in garantie.
Aceasta este stirea…!
Luni dimineata m-am trezit. Eram in garsoniera bisericii Muntele Sionului din Roma. Avusesem un vis care m-a marcat puternic. Fetele mele, Aniela si Carina erau in camera alaturata. Pentru prima data m-au insotit in lucrarea lui Dumnezeu. Le-am chemat langa mine si le-am povestiti visul:
Ajunsesem la poarta cerurilor. Acolo erau doua intrari apropiate. Una era catre rai si una era catre iad. Am observat ca toti oamenii care ajungeau acolo se indreptau spre intrarea catre rai. Insa acolo era un inger. Si unii dintre ei erau aruncati spre cealalta intrare care ducea spre iad. Am vazut o persoana cunoscuta care a fost asa aruncata.
Am inteles atunci de ce Biblia spune ca unii vor fi “aruncati in intuneric…”. Pentru ca de fapt nimeni nu mergea spre iad. Toti se indreptau spre intrarea catre rai.
La un moment dat ingerul de la poarta s-a indreptat catre mine si mi-a spus:
”- Tu ce faci?.
- Eu i-am raspuns:nu cred ca este timpul ca eu sa fiu aici!
- Asta nu depinde de mine, mi-a spus el, ci de Dumnezeu.Am inteles ca trebuie sa vorbesc cu Dumnezeu.Am vrut sa il intreb cum pot sa il gasesc pe El, dar ingerul a plecat. Atunci mi-am amintit ca nu trebuie sa merg undeva ca sa il gasesc pe Dumnezeu ci e suficient sa ma rog ca El sa vina. M-am rugat. Atunci un nor luminos a aparut si in nor era un chip. Am vorbit:
- Cred ca eu nu trebuie sa fiu acum aici!
- Asa este, mi-a spus. Dar vreau sa iti amintesti ca ti-am daruit viata.”
Am vorbit cu Aniela si Carina. Le-am spus ca eu cred ca visul acesta insemna ca trebuie sa multumesc Lui Dumnezeu pentru ca mi-a scapat viata. Cu doi ani inainte am avut un accident de masina teribil. Numai mana Domnului m-a protejat. Atunci Dumnezeu printr-o descoperire ma instiintase. Credeam ca semnificatia visului era aceea de a nu uita sa multumesc Lui pentru ca mi-a dat viata.
M-am intalnit cu Andreea. O tanara de la noi din biserica care urma sa se intoarca la Bucuresti cu acelasi zbor ca si noi. Impreuna cu George, diaconul bisericii, si Lidia sotia pastorului, am mers la un supermarket. Pe drum visul avut revenea continuu. Le-am povestit si lor visul.
Pe la pranz ne-am intalnit cu pastoral bisericii, Stelian Mag, care ne-a condus la aeroport. La pranz i-am povestiti si lui visul. A ramas pe ganduri.
Ne-am despartit. Ne-am imbarcat. Am decolat. Apoi avionul a luat foc. Copilele mele s-au speriat. Carina a inceput sa planga. Pentru o clipa am simtit fiorul mortii. O clipa de groaza. Mi-am inchipuit ca din moment in moment avionul va exploda. M-am uitat la fetele mele si mi-a parut rau ca nu vor vedea mare lucru din viata aceasta. M-am gandit la Mina, la sotie, si la faptul ca va ramane fara familie. Si m-a luat frica.
Apoi mi-am amintit de vis. De faptul ca Dumnezeu mi-a spus ca nu era timpul sa fiu la portile vesniciei. De faptul ca imi daruieste viata. In fapt, a doua oara. Si le-am spus fetelor sa nu se teama. Le-am amintit de vis. Au prins curaj.
O pace deosebita a coborat peste mine. Am simtit maretia unui Dumnezeu care poarta de grija. Am simtit ca nu sunt o intamplare. Ca am pret in ochii Domnului. L-am iubit. Am plans la gandul ca El isi face timp sa ne instiinteze. M-am rugat cu copilele si i-am multumit. Inca sunt coplesit. Fiindca Dumnezeu ne-a dat viata. Dar mai ales ca ne poarta de grija. Ca este atat de iubitor incat ne vorbeste. Nu stiu cum sa spun acest lucru in cuvinte. Mi-e teama sa nu Il supar. Dar ce bine e sa ai un Dumnezeu care te iubeste in acest fel.
Stau acum in fata computerului si nu stiu ce sa numesc vis si ce sa numesc realitate. Mai puternica decat incendiu, decat frica mortii, decat spaima familiei este recunostinta. Mai real imi pare visul. Unde Dumnezeu mi-a transmis ca nu a uitat. Ca stie. Si ca iubeste. Sunt tare recunoscator ca El are timp pentru fiecare.
Prieteni! Cerul e o realitate. Dumnezeu e viu. Sa fim atenti la decolare!
Intentionat am lasat numele pastorului si al diaconului din Roma. La fel si al Andreei din biserica Betel. Va rog sa ma iertati. Dar poate unii se vor indoi. Fiti va rog nu martorii mei, ci ai Lui. In fond in toate aceste este vorba despre El. Despre Dumnezeu, iubitorul de oameni. Fii slavit, Tata!
Autor: Florin Ianovici
Pe scurt. La ora 18.15 de la Roma trebuia sa decoleze un avion al companiei Blue Air, cu destinatia Bucuresti. Dupa aproape o ora de stat in avion, pe la ora 19.40 am decolat. Am auzit un zgomot metalic neregulat si la putin timp o bubuitura. Motorul din stanga a luat foc. Fereastra mea era chiar in dreptul motorului avariat.
Pasagerii au inceput sa strige. Mai ales ca nimeni dintre personalul avionului nu spunea nimic. Teama noastra a fost ca pilotul nu observase ca motorul a luat foc. Unii s-au ridicat cu gand sa mearga spre cabina pilotului.
S-a creat panica. Oamenii au inceput sa strige:”vom muri!”. Strigau la pilot:”opreste avionul”! In jur tinere, copii, plangeau.
Mai apoi vocea unui insotitor de bord s-a facut auzita. Ni s-a spus ca pilotul a observat ca motorul a luat foc si ca s-a intrerupt alimentarea cu combustibil. Incendiul s-a oprit. Am ramas intr-un motor. Parcusesem o distanta mica din momentul decolarii.
Pilotul ne-a comunicat ca vom ateriza de urgent pe aeroportul din Roma. Am luat altitudine. Am urcat cam pana la 3000 de metrii. Avionul s-a intors spre Roma.De doua ori am pierdut altitudine. Am cazut in gol.
Am aterizat. Oamenii au izbucnit in aplauze. De jur imprejurul avionului autospeciale pregatite pentru interventie. Nu a mai fost cazul.
Am coborat. Unii nu s-au mai urcat. Cei mai multi erau suparati pe Blue Air si pe Romania. Un grup de tineri s-au imbatat.Langa mine o tanara tremura ca frunza. Telefoane mobile peste tot. Oamenii povesteau ce li s-a intamplat.
Dupa 6 ore am aterizat la Bucuresti cu o alta aeronava. Rude, prieteni, s-au imbratisat. Televiziunile filmau, cautau sa ia interviuri.Va demara o ancheta pentru ca avionul era nou si in garantie.
Aceasta este stirea…!
Luni dimineata m-am trezit. Eram in garsoniera bisericii Muntele Sionului din Roma. Avusesem un vis care m-a marcat puternic. Fetele mele, Aniela si Carina erau in camera alaturata. Pentru prima data m-au insotit in lucrarea lui Dumnezeu. Le-am chemat langa mine si le-am povestiti visul:
Ajunsesem la poarta cerurilor. Acolo erau doua intrari apropiate. Una era catre rai si una era catre iad. Am observat ca toti oamenii care ajungeau acolo se indreptau spre intrarea catre rai. Insa acolo era un inger. Si unii dintre ei erau aruncati spre cealalta intrare care ducea spre iad. Am vazut o persoana cunoscuta care a fost asa aruncata.
Am inteles atunci de ce Biblia spune ca unii vor fi “aruncati in intuneric…”. Pentru ca de fapt nimeni nu mergea spre iad. Toti se indreptau spre intrarea catre rai.
La un moment dat ingerul de la poarta s-a indreptat catre mine si mi-a spus:
”- Tu ce faci?.
- Eu i-am raspuns:nu cred ca este timpul ca eu sa fiu aici!
- Asta nu depinde de mine, mi-a spus el, ci de Dumnezeu.Am inteles ca trebuie sa vorbesc cu Dumnezeu.Am vrut sa il intreb cum pot sa il gasesc pe El, dar ingerul a plecat. Atunci mi-am amintit ca nu trebuie sa merg undeva ca sa il gasesc pe Dumnezeu ci e suficient sa ma rog ca El sa vina. M-am rugat. Atunci un nor luminos a aparut si in nor era un chip. Am vorbit:
- Cred ca eu nu trebuie sa fiu acum aici!
- Asa este, mi-a spus. Dar vreau sa iti amintesti ca ti-am daruit viata.”
Am vorbit cu Aniela si Carina. Le-am spus ca eu cred ca visul acesta insemna ca trebuie sa multumesc Lui Dumnezeu pentru ca mi-a scapat viata. Cu doi ani inainte am avut un accident de masina teribil. Numai mana Domnului m-a protejat. Atunci Dumnezeu printr-o descoperire ma instiintase. Credeam ca semnificatia visului era aceea de a nu uita sa multumesc Lui pentru ca mi-a dat viata.
M-am intalnit cu Andreea. O tanara de la noi din biserica care urma sa se intoarca la Bucuresti cu acelasi zbor ca si noi. Impreuna cu George, diaconul bisericii, si Lidia sotia pastorului, am mers la un supermarket. Pe drum visul avut revenea continuu. Le-am povestit si lor visul.
Pe la pranz ne-am intalnit cu pastoral bisericii, Stelian Mag, care ne-a condus la aeroport. La pranz i-am povestiti si lui visul. A ramas pe ganduri.
Ne-am despartit. Ne-am imbarcat. Am decolat. Apoi avionul a luat foc. Copilele mele s-au speriat. Carina a inceput sa planga. Pentru o clipa am simtit fiorul mortii. O clipa de groaza. Mi-am inchipuit ca din moment in moment avionul va exploda. M-am uitat la fetele mele si mi-a parut rau ca nu vor vedea mare lucru din viata aceasta. M-am gandit la Mina, la sotie, si la faptul ca va ramane fara familie. Si m-a luat frica.
Apoi mi-am amintit de vis. De faptul ca Dumnezeu mi-a spus ca nu era timpul sa fiu la portile vesniciei. De faptul ca imi daruieste viata. In fapt, a doua oara. Si le-am spus fetelor sa nu se teama. Le-am amintit de vis. Au prins curaj.
O pace deosebita a coborat peste mine. Am simtit maretia unui Dumnezeu care poarta de grija. Am simtit ca nu sunt o intamplare. Ca am pret in ochii Domnului. L-am iubit. Am plans la gandul ca El isi face timp sa ne instiinteze. M-am rugat cu copilele si i-am multumit. Inca sunt coplesit. Fiindca Dumnezeu ne-a dat viata. Dar mai ales ca ne poarta de grija. Ca este atat de iubitor incat ne vorbeste. Nu stiu cum sa spun acest lucru in cuvinte. Mi-e teama sa nu Il supar. Dar ce bine e sa ai un Dumnezeu care te iubeste in acest fel.
Stau acum in fata computerului si nu stiu ce sa numesc vis si ce sa numesc realitate. Mai puternica decat incendiu, decat frica mortii, decat spaima familiei este recunostinta. Mai real imi pare visul. Unde Dumnezeu mi-a transmis ca nu a uitat. Ca stie. Si ca iubeste. Sunt tare recunoscator ca El are timp pentru fiecare.
Prieteni! Cerul e o realitate. Dumnezeu e viu. Sa fim atenti la decolare!
Intentionat am lasat numele pastorului si al diaconului din Roma. La fel si al Andreei din biserica Betel. Va rog sa ma iertati. Dar poate unii se vor indoi. Fiti va rog nu martorii mei, ci ai Lui. In fond in toate aceste este vorba despre El. Despre Dumnezeu, iubitorul de oameni. Fii slavit, Tata!
Autor: Florin Ianovici
Puterea Credintei
"Iarta-ma, Doamne:
-pentru tot ce puteam sa vad si nu am vazut!
-pentru tot ce puteam sa aud si nu am auzit!
-pentru tot ce puteam sa simt si nu am simtit!
-pentru tot ce as fi putut sa inteleg si nu am inteles!
-pentru tot ce puteam sa constientizez si nu am constientizat!
-pentru iertarea pe care as fi putut sa o dau si nu am dat-o!
-pentru bucuria pe care as fi putut sa o traiesc si nu am trait-o!
-pentru Lumina pe care as fi putut sa o primesc si nu am primit-o!
-pentru viata pe care as fi putut sa o ocrotesc si nu am ocrotit-o!
-pentru visele pe care mi le-as fi putut împlini si nu le-am implinit!
-pentru necunoscutul in care as fi putut sa pasesc si din teama, nu am
indraznit sa pasesc!
-pentru iubirea pe care as fi putut sa o exprim si nu am exprimat-o!
-pentru tot ce puteam sa creez bun si frumos si nu am creat pentru gloria Ta
Doamne si a Imparatiei Tale
Divine!
Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am gresit, pe Tine, Doamne, care esti Mila
si Iubirea infinita,Te rog, iarta-ma si ma imbraca cu nesfarsita Ta Iubire
si Lumina!
Iti multumesc, Doamne:pentru toata frumusetea pe care am vazut-o izvorand
din Tine !
-pentru muzica tacuta a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvaluit-o auzului!
-pentru tot ce am simtit bun si minunat in viata mea!
-pentru tot ce prin harul Tau am inteles!
-pentru lumina pe care am sorbit-o in adancul meu!
-pentru iertarea pe care daruind-o, am dobandit pace!
-pentru bucuria fiecarei clipe traite in Tine, Doamne!
-pentru toate cadourile spirituale care mi-au imbogatit fiinta!
-pentru viata mea, care e a Ta, o mica parte a simfoniei existentei!
-pentru visele care au prins forma prin armonia iubirii Tale pentru mine!
-pentru necunoscutul in care am pasit plin de curaj, regasindu-Te!
-pentru iubirea coplesitoare cu care ma dezmierzi clipa de clipa!
-pentru tot ce am creat prin Tine bun si frumos, aducand cu umilinta lauda
Imparatiei Tale divine!
-pentru tot ce puteam sa vad si nu am vazut!
-pentru tot ce puteam sa aud si nu am auzit!
-pentru tot ce puteam sa simt si nu am simtit!
-pentru tot ce as fi putut sa inteleg si nu am inteles!
-pentru tot ce puteam sa constientizez si nu am constientizat!
-pentru iertarea pe care as fi putut sa o dau si nu am dat-o!
-pentru bucuria pe care as fi putut sa o traiesc si nu am trait-o!
-pentru Lumina pe care as fi putut sa o primesc si nu am primit-o!
-pentru viata pe care as fi putut sa o ocrotesc si nu am ocrotit-o!
-pentru visele pe care mi le-as fi putut împlini si nu le-am implinit!
-pentru necunoscutul in care as fi putut sa pasesc si din teama, nu am
indraznit sa pasesc!
-pentru iubirea pe care as fi putut sa o exprim si nu am exprimat-o!
-pentru tot ce puteam sa creez bun si frumos si nu am creat pentru gloria Ta
Doamne si a Imparatiei Tale
Divine!
Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am gresit, pe Tine, Doamne, care esti Mila
si Iubirea infinita,Te rog, iarta-ma si ma imbraca cu nesfarsita Ta Iubire
si Lumina!
Iti multumesc, Doamne:pentru toata frumusetea pe care am vazut-o izvorand
din Tine !
-pentru muzica tacuta a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvaluit-o auzului!
-pentru tot ce am simtit bun si minunat in viata mea!
-pentru tot ce prin harul Tau am inteles!
-pentru lumina pe care am sorbit-o in adancul meu!
-pentru iertarea pe care daruind-o, am dobandit pace!
-pentru bucuria fiecarei clipe traite in Tine, Doamne!
-pentru toate cadourile spirituale care mi-au imbogatit fiinta!
-pentru viata mea, care e a Ta, o mica parte a simfoniei existentei!
-pentru visele care au prins forma prin armonia iubirii Tale pentru mine!
-pentru necunoscutul in care am pasit plin de curaj, regasindu-Te!
-pentru iubirea coplesitoare cu care ma dezmierzi clipa de clipa!
-pentru tot ce am creat prin Tine bun si frumos, aducand cu umilinta lauda
Imparatiei Tale divine!
Psalmul tv-ului(pc-ului) un psalm al firii pamantesti
Televizorul este pastorul meu,
Totdeauna voi dori mai mult.
El ma duce sa ma intind pe sofa,
Si ma conduce departe de credinta.
Imi distruge sufletul
Si ma povatuieste pe cararea imoralitatii si a violentei
din pricina numelui sponsorului
Chiar daca ar fi sa umblu prin valea responsabilitatilor crestine,
nu va fi nici o intrerupere, caci televizorul este cu mine.
Cablul si telecomanda lui ma mingaie.
Imi intinde inainte o reclama in fata lumescului meu,
Imi unge capul cu umanism si consumatorism.
Pofta mea este plina de da peste ea.
Da, lenea si nepasarea ma vor insoti in toate zilele vietii mele
si voi locui in casa uitandu-ma la televizor
pana la sfirsitul zilelor mele .
Oare acest ''psalm'' este si in viata ta???????? Opreste-te o clipa si cerceteaza-te....
Totdeauna voi dori mai mult.
El ma duce sa ma intind pe sofa,
Si ma conduce departe de credinta.
Imi distruge sufletul
Si ma povatuieste pe cararea imoralitatii si a violentei
din pricina numelui sponsorului
Chiar daca ar fi sa umblu prin valea responsabilitatilor crestine,
nu va fi nici o intrerupere, caci televizorul este cu mine.
Cablul si telecomanda lui ma mingaie.
Imi intinde inainte o reclama in fata lumescului meu,
Imi unge capul cu umanism si consumatorism.
Pofta mea este plina de da peste ea.
Da, lenea si nepasarea ma vor insoti in toate zilele vietii mele
si voi locui in casa uitandu-ma la televizor
pana la sfirsitul zilelor mele .
Oare acest ''psalm'' este si in viata ta???????? Opreste-te o clipa si cerceteaza-te....
Procesul alcoolului in calitate de inculpat
Se judeca pe rol astazi LA TRIBUNALUL SUPREM CONSTIINTA UMANA
Alcoolul in calitate de inculpat
,Reclamant<Milioane de oameni dependenti de alcool ,bolnavi de Ciroza
hepatica ,metastaza ,Cancer pulmonar ,si altii din intreaga lume alias
CONSTINTA UMANA ........sedinta incepe judecatorul intreaba?? Care
iti este numele?? inculpatul : Coniac Brandy Alcool 40%
........judecatorul locul si data nasterii ? inculpatul : in ce-a mai
celebra distilerie a lumii anul 1840 din familie celebra,o distilerie
celebra ........judecatorul care este ocupatia ta cu ce te
indeletnicesti? .....inculpatul : Eu inveselesc inima oamenilor ,si
sunt prietenul nenorocitilor din intreaga lume ,si a celor ce au
necazuri sunt mangaierea lor si am foarte multi prieteni care ma iubesc
foarte mult . ... Judecatorul esti judecat astazi in sedinta publica
ca tu prapadesti civilizatii, si periclitezi vieti omenesti ce obiectie
ai ?? recunosti??? .....inculpatul :Eu doar sunt mangaierea oamenilor am
mai spus .Judecatorul sa intre martorii : Un sofer : este martor
in proces .jUdecatorul ce stii despre alcool? din cauza lui am
vazut o sumedenie de accidente pe drumurile publice ,unele chair cu
victime si decese .o spun unele pancarde cu statistica accidentelor de
pe marginea drumurilor nationale ,sau va aduc alta marturie ,daca nu ma
credeti mergeti in cimitirul vesel din Maramures loc SAPANTA acolo
sta scris pe o cruce .Io placut tare petrecerea si HORINCA asta io adus
sfarsitul scria familia defunctului . judecatorul ajunge . mai sunt
martori ??? sa intre urmatorii martorii intra-ra care au strigat toti
in cor : sotiile unora pe noi ne-a lipsit de barbati sunt in cimitir
astazi,altii copii orfani,pe unii ia lipsit de parinti sau
despartit au divortat ,au decedat, din cauza lui sunt desculti,tatal lor
bea salarul ,duc lipsa de paine,de haine, unii noi suntem vecini cu
ei si martoori .judecatorul : sa intre partile vatamate reclamantii
.........toti in cor noua ne-a stricat Ficatul,avem ciroza ,altii noua
ne-a imbolnavit inima suntem cardiaci,altii noua ne-a imbolnavit
plamanii suntem tot prin spitale altii noua ni sa-u amputat picioarele
arterita ,ajunge Procurorul : am toate probele sunt dovezi
incontestabile din partea completului , Sentinta : Inculpatul
paratul,invinuitul Alcool prin sentinta publica de astazi gaseste
vinovat de catre noi tribunalul suprem < drept pedeapsa pentru
infractiunile savarsite gasit vinovat de crime ,daune,impotriva
umanitatii spre a nu mai fi fabricat comercializat si consumat Strict
oprit aviz din patrea ministerului sanatatii Consumul de alcool
dauneaza Grav sanatatii acuzat pe viata la pedeapsa cu mandat de
executare in constiinta umnana de a nu mai fi consumat fabricat.
Alcoolul, consumul de alcool si consecintele lui grave
.....Astazi sanatatea natiunilor este periclitata tot mai mult ,decese cauzate din cauza acestei otravi care otraveste organismul uman ALCOOLUL Omenirea astazi tindem sa aratam cu degetul spre Criminalii de Razboi temutii dictatori NERO,HITLER,STALIN este adevarat ca au omorat milioane de oameni dar cele mai mari crime din istoria omenirii ,cele mai multe pierderi de vieti omenesti le-a facut Alcoolul mai multe decat toate razboaiele lumii la un loc si asta sub privirile nepasatoare ale guvernelor lumii , industria fabricanta de Alcool marile distilerii ale lumii adevarate FABRICI ALE MORTII nimeni nu le combate,nimeni nici un guvern nu ia masuri impotriva fabricantilor de alcool, ci sunt considerate in unele state fost comuniste ,monopol de stat,cata ironie sa condamni ca s i presedinte de tribunal doar un fabricant de ,bombe,clandestin,sau fabricanti de droguri de mare risc arestari prezentate pe canalele de stiri ale unor posturi de tv .sunt total de acord merita pedepsite aceste fapte incontestabil,O lupta asta zi impotriva terorismului mondial toate guvernele lumii sunt aliate si eu sunt toatal de acord sa fie pedepsiti teroristii care lovesc in societatea de azi pasnica si nevinovata dar acest CRIMINAL in serie UCIGAS PLATIT ALCOOLUL cine il combate astazi?????? Alcoolul un ucigas platit de consumator direct din propriul salariu,inconstient,sau mai putin constient,sau total constient clientii viziteaza supermarketurile care pe rafturile lor gazduiesc printre alimente si aceasta otrava ALCOOLUL care se incadreaza in categoria bauturilor spirtoase categ licorilor care prin etiketa, lor reklama ,menita sa atraga ,sa ispiteasca ochiul etikete premiate chiar ,care fara pic de bun simt,cu tupeu obraznic asi etaleaza ,prezinta medaliile chiar de aur obtinute la diverse expozitii unde a participat distileria respectiva de pe etiketa se pare ca -ci crima organizata este medaliata decorata, de catre organizatorii expozitiilor ,cu aplauze chiar urmate de reclame tv si masmedia reclame provocatoare ,menite sa ispiteasca ochiul consumatorilor ,deja prinsi de mult in tentaculele acestei Caracatite ALCOOLUL letala suta la suta , care duce la decesul consumatorului lent dar sigur , etape faze prin care trece consumatorul alcoolic Dependenta,depresie,imunitate scazuta organismul nu mai poate lupta contra virusilor,celulele hepatice sunt vulnerabile la imbolnavire care duc imediat la metastaza a ficatului care rar cazuri sa fie tratata astfel netratata duce imediat la decesul bolnavului alcoolic .Cei de facut ?? totusi guvernele lumii conducatorii de state ,ar fi timpul sa ia masuri drastice asupra acestui TERORIST ALCOOLUL asasin paltit din banii proprilor lui consumatori ,asa ca :stimati cititori se bea pretutindeni se bea cu inversunare ,se bea cand ne nastem,se bea cand ,ne casatorim,se bea cand se moare ,se bea ,se bea,din placere,de bucurie,se bea de necaz mai uneori,si o traditie spune in unele locuri ,zone din tara noastra undeva pe plaiurile mioritice prin MARAMURES cica daca nu bei nu esti BARBAT ADEVARAT! asa sa fie oare????asta este ade3varata barbatie?? DAPII MAI FICIOR DE NU BEI HORINCA NU TII INSURA cu acest slogan sunt intimpinati adolescentii imbiati sa guste din toxica otrava ucigasa chiar de proprii parinti uneori rude vecini,etc, aceasata paractica este incurajata si prin folklor chiar in tara noastra ,asta sub privirile audiovizualului , laudindu-si Traditia din batrini, cazanele de distilare,in folclorul,Romanesc, desi si in ciuda faptului ca in unele restaurante ,baruri ,este afisat nu servim bauturi alcoolice si tigari minorilor aici se pare ca este recunoscut efectul acestei otravi daca le consuma minorii ,toata stima pentru aceasta lege dar se pare ca aceasta lege mediocra desuprafata doar dar
taxele din fabricarea alcoolului intra in bugetul statului dar cum spune zicala banu-i ochiul stiti dvs al cui al nerostitului ,sau eu personal as spune lentila nerostitului dioptria lui prin care priveste astazi .dar daca tot am dezbatut ce spun legiuitorii despre alcool ,unii consumatori hai sa vedem ce spune BIBLIA CE SPUN SCRIPTURILE
Ai pace astazi ???
Pace voua! Pacea este bunul cel mai de pret
al Natiunilor pretutindeni la mesele rotunde ,se vorbeste despre Pace.
Sedinte, Dezbateri, tratative unele cu efect altele fara efect, si
totusi nu exista Pace ce-i de facut? Cineva fura pacea Natiunilor,
Diavolul sarpele cel vechi reptila serpuitoare, ioan 10 ;10 Hotul nu
vine decat sa fure, sa junghie, sa prapadeasca acest hot diavolul
astazi vine sa jefuiasca credinta noastra a oamenilor odata cu ea
,este jefuit si de pace omul , Isus a spus: ioan 14 ;27 va dau pacea
mea va las pacea mea romani 8;6 umblarea dupa lucrurile Duhului este
viata si pace!zah 9;10 el va vesti neamurilor pacea isaia 96 parintele
vesniciilor domn al pacii daca avem Pace ca si crestini avem totul iuda
1;2 Amin
Despre viata cuvintelor predicate
Exista vreo diferenta intre cuvantarile crestinilor? Vorbeste Dumnezeu asa de mult pe cat de mult vorbim noi? Daca da, atunci de ce nu se intampla atat de multe lucruri cat
ar trebui sa se intample; in raport cu cat de mult vorbim noi din
Biblie si despre Biblie? De fiecare data cand Dumnezeu a rostit un
Cuvant s-a intamplat ceva! Cuvantul rostit de El a produs intotdeauna
ceva. Cuvantul rostit de El a creat intotdeauna ceva. De ce Biserica Lui
Dumnezeu sufera atat de mult de foame spirituala, macar ca predicatori
sunt atat de multi? Sunt multe librarii pline de carti cu marturii, cu
predici; sunt in deplina libertate de cumparare fel si fel de traduceri
cu si fara explicatii a Bibliei si cu toate acestea Biserica Lui
Dumnezeu de pe pamant ai merge din ce in ce mai rau… Sunt deschise
nenumarate locasuri unde poti auzi cuvintele Bibliei predicate, sunt
locuri unde te poti ruga impreuna cu altii si
cu toate astea in vechime a fost nevoie de insistenta unui singur om ca
sa fie seceta si de rugaciunea aceluias om ca sa toarne cerul ploaie…
Azi se fac rugaciuni si nu se intampla mai nimic. De ce Biserica Lui
Dumnezeu este atat de corupta de pacat si faradelege? De ce ducem lipsa
de atat de multe lucruri, spiritual vorbind, incat nu suntem in stare sa
aratam lumii acea lumina despre care vorbea Fiul Lui Dumnezeu ca
trebuie s-o aratam? De ce falimenteaza Biserica? Iar daca nu sunt
falimentari atunci de ce se vad atat de rar roadele Duhului Sfant? Sunt
roade ale Duhului Sfant sau doar niste simple imitatii ale Lui Cristos?
Scrie undeva ca Cristos trebuie imitat? Iata intrebari care ma framanta
de ceva vreme si care ar trebui sa-l framante pe orice crestin caruia ai
pasa nu doar de binele individual ci de binele comun al Bisericii Lui
Dumnezeu. De ce ar trebui sa ne preocupe binele spiritual al celorlalti
frati din Biserica Lui Dumnezeu? Retineti ca am spus “BINELE”! Subliniez acest
cuvant pentru a arata ca este un lucru de o foarte mare importanta sa
fii preocupat de cum ai merge si sa te “arda” in interior dorinta ca
fratelui tau in Cristos sa-I mearga bine pe calea crucii! Spun “sa te
arda” pentru ca uitandu-ma la
inaintasii nostrii vad in Scriptura ca-si aratau o dragoste nespus de
mare, atat din vorbe cat si din fapte… Pavel a scris intr-una din
scrisorile sale niste cuvinte care mi-au ramas in minte multa vreme dupa
ce le-am citit - gal.4:19 “Copilasii mei pentru care iarasi simt
durerile nasterii, pana ce va lua Cristos chip in voi!”… De ce ai pasa
asa de mult de Biserica Lui Dumnezeu? Ce anume il facea atat de
responsabil cu Biserica Lui Dumnezeu? Nu Cristos suferise ca Biserica sa
ia fiinta? De ce Pavel pare ca are aerul sa-si atribuie siesi atribute
care ai revin Lui Dumnezeu in Cristos?...
Toate
acestea pentru ca mersul Bisericii de atunci insemna altceva decat
implicare de natura omeneasca si pentru ca toate acestea proveneau
dintr-un izvor nesecat de VIATA! Iar aceasta viata patrundea in trupul
Bisericii printr-o experienta zilnica din partea credinciosilor de la acea vreme. Care este atunci diferenta dintre un crestin care poate da viata altora - fara implicarea naturii lui umane - si
un altul care, desi are dorinta aceasta, nu o poate avea si nici nu o
poate darui! Vorbesc despre ce se intampla in experienta noastra de zi
cu zi! Pentru ca, desi scriptura vorbeste despre lucrul acesta “Cine are
pe Fiul are viata…” in
practica lucrurile stau putin diferit… Acum luand in calcul varianta
pozitiva a posedarii vietii Fiului Lui Dumnezeu care este totusi
diferenta dintre noi – crestinii de azi si crestinii din Biserica de
inceput? Iata ce spune Ioan in prima sa epistola la cap.1 vers. 1 : “Ce era de la inceput, CE AM AUZIT, CE AM VAZUT CU OCHII NOSTRI, CE AM PRIVIT SI CE AM PIPAIT CU MAINILE NOASTRE…”; vers
3 “deci, CE AM VAZUT SI AM AUZIT, ACEEA VA VESTIM SI VOUA, CA SI VOI SA
AVETI PARTASIE CU NOI….” . Din aceste cuvinte vedem ca apostolii
vesteau ceva ce experimentasera in viata de zi cu zi; Sa luam un exemplu: Sa zicem ca Dumnezeu iti reveleaza versetul acesta : “Cuvantul
s-a facut trup si a locuit printre noi plin de har si de adevar…” Ioan
1:14. Ioan iti arata cum vede el versetul acesta, cum L-a rostit
Dumnezeu si pentru ce l-a rostit, iti arata insemnatatea Lui sub
aspectul doctrinei, insa in spatele cuvintelor acestea sta ascunsa
revelatia acelui verset descoperit de Dumnezeu pentru Ioan, astfel
cuvintele scrise de Ioan devin in mod automat Cuvantul Lui Dumnezeu
insusi care nu numai ca a rezistat vremurilor ci continua si azi sa
furnizeze viata. De obicei cand avem o astfel de revelatie, tot ceea ce
stiam noi despre cuvintele acelea se arata ca nu stiam absolut nimic…
Socul este atat de puternic incat ne darama toate supozitiile noastre,
parerile noastre despre ceea ce cunosteam noi despre El , despre
Dumnezeu adica, cad ca niste castele de nisip in urma unui val, si
suntem atat de socati incat nu ne vine a crede ca Dumnezeu este ASA! Nu
ne revenim din uimire zile intregi! Aceasta este dovada ca am venit in
contact cu ADEVARATA LUMINA A LUI DUMNEZEU! Credeti-ma acest lucru este
general valabil pentru toti crestinii; desi revelatiile Lui din Cuvant
pot fi diferite, ele converg catre acelasi lucru Cristos. Nici o
revelatie care vine la doi frati deodata sau chiar la distante in timp
sau spatiu nu se pot contrazice, SUB NICI O FORMA! Cel care nu a avut ce
trebuie si s-a trezit prins intr-o falsa descoperire, aceasta va pali
cu timpul, ba mai mult nu va produce decat confuzie si desnadejde, pe
cand cel care a primit revelatia Cuvantului Lui Dumnezeu VA
STI CU SIGURANTA DE SUTA LA SUTA de unde provine revelatia. Si chiar
daca cu timpul puterea acelei bucurii se va pierde (pentru ca asa se va
intampla!), revelatia, ceea ce ti-a descoperit Dumnezeu in ceasul acela
nu se va distruge oricata indoiala ai avea!!! Insa descoperirea nu se va
opri aici, ci mai mult, Dumnezeu se va pune pe treaba si-ti va
demonstra in practica ca ceea ce ti-a descoperit prin revelatie este
perfect adevarat si in practica de zi cu zi!!! Adica iti va arata – ca
in exemplul biblic – cum anume Cuvantul s-a facut trup!!! Stiu ca ceea
ce spun pare un lucru mare, SI ESTE! Dar aduceti-va aminte de cuvintele scripturii care zice “lucruri pe
care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit, si la inima omului nu
s-au suit, asa sunt lucrurile, pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru
cei ce-L iubesc. 1 cor. 2:9, si continua astfel : “Noua insa Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Sau. Caci Duhul cerceteaza totul,
chiar si lucrurile adanci ale Lui Dumnezeu.” 1 cor. 2:10. Singura data
cand Dumnezeu nu poate sa lucreze astfel este doar atunci cand crestinul
nu vrea sa plateasca pretul acelei descoperiri: moartea naturii umane!
Si credeti-ma ca naturii umane nu-I va placea niciodata sa moara, dar
MAI ALES CAND VINE VORBA DE CRUCEA LUI CRISTOS!... Iti vine Dumnezeu
inainte cu crucea, esti de acord sa platesti pretul descoperirii
Cuvantului Sau, primesti mana ascunsa: CRISTOS! Odata ce crucea intra in
actiune in viata ta cu privire la Cuvantul revelat, produce durere,
umilinta dar si iti confera o autoritate de netagaduit in lupta cu
indoielile celor din jur! Aceasta revelatie nu poate fi contrazisa, nu
poate fi dovedita drept mincinoasa si in nici un caz nu aduce confuzie
ci mai degraba elibereaza, curata gandirea si aseaza lucrurile mintii
intr-o ordine desavarsita! Doboara orice gand impotrivitor Lui Dumnezeu
se lupta impotriva necredintei si foarte important – te tine in picioare
in momentele cele mai grele indiferent cat dureaza acest moment de
suferinta! Acesti crestini nu sunt altceva decat furnizori de apa vie
pentru trupul Lui Cristos! Prin ei Trupul Lui Cristos va reveni la viata
indiferent cata moarte va fi pe pamant si va lumina indiferent cat de
mare ar fi intunericul de afara! In felul acesta ei se vor incadra in
cap. 14:1 din apocalip. Si mai mult ei vor fi aceea care vor lua
atitudine in lupta impotriva
neadevarului si a minciunilor scornite de satan pe marginea Bibliei.
Doar in felul acesta Biserica se va ridica si va arata lumii flacara
aceea a invierii Lui Cristos si puterea data de ea! In nici un alt fel. Indiferent
de parerea oricui! “Pe aceasta piatra voi zidi Biserica mea…” Adica pe
descoperirea aceasta… Pe revelatia data de Dumnezeu Tatal despre Fiul
Lui!
Drumul catre fericire
Drumul catre fericire…
Alergi grabit pe’un drum. Nu stii incotro duce, dar continui sa mergi, desi porti o povara mult prea grea, care iti apasa pe umeri. Alergi dupa fericire, dar niciodata nu reusesti sa o ajungi…pare ca e cu mult inaintea ta, desi in realitate e doar o umbra inselatoare. De multe ori cazi si aproape fara puteri reusesti sa te ridici, desi simti cum lacrimile fierbinti cad una cate una pe pamant si in maini si picioare nu mai ai forta sa inaintezi. Intalnesti multe neplaceri pe calea aceasta, bucurii de’o clipa, dar fericirea niciodata. Oare mergi pe drumul drept…sau pe cel gresit? Opreste’te, ridicati privirea catre cer, si striga…de acolo iti va veni raspunsul. Asculta Glasul dulce care te va indruma catre fericirea dupa care sufletul tau tanjeste…vei vedea ca nu vei fi dezamagit.
Stiu ca e greu si esti neincrezator, dar ce te costa sa incerci? El, te va purta pe brate atunci cand nu vei mai putea, va fi alaturi de tine, iti va mangaia sufletul, si iti va da forta sa mergi mai departe. Va da liniste si pace sufletului tau.
“Fericirea se afla la indemana noatra,la picioarele noastre,ca o floare de camp,nu trebuie decat sa te apleci ca s-o culegi.Dar cum ea este inconjurata de multe alte flori,ne inselam asupra parfumului,asupra culorii si intindem prea departe mainile,asa ca nu ne atingem telul.”
Numai Dumnezeu poate sa iti arate calea fericirii!
Alergi grabit pe’un drum. Nu stii incotro duce, dar continui sa mergi, desi porti o povara mult prea grea, care iti apasa pe umeri. Alergi dupa fericire, dar niciodata nu reusesti sa o ajungi…pare ca e cu mult inaintea ta, desi in realitate e doar o umbra inselatoare. De multe ori cazi si aproape fara puteri reusesti sa te ridici, desi simti cum lacrimile fierbinti cad una cate una pe pamant si in maini si picioare nu mai ai forta sa inaintezi. Intalnesti multe neplaceri pe calea aceasta, bucurii de’o clipa, dar fericirea niciodata. Oare mergi pe drumul drept…sau pe cel gresit? Opreste’te, ridicati privirea catre cer, si striga…de acolo iti va veni raspunsul. Asculta Glasul dulce care te va indruma catre fericirea dupa care sufletul tau tanjeste…vei vedea ca nu vei fi dezamagit.
Stiu ca e greu si esti neincrezator, dar ce te costa sa incerci? El, te va purta pe brate atunci cand nu vei mai putea, va fi alaturi de tine, iti va mangaia sufletul, si iti va da forta sa mergi mai departe. Va da liniste si pace sufletului tau.
“Fericirea se afla la indemana noatra,la picioarele noastre,ca o floare de camp,nu trebuie decat sa te apleci ca s-o culegi.Dar cum ea este inconjurata de multe alte flori,ne inselam asupra parfumului,asupra culorii si intindem prea departe mainile,asa ca nu ne atingem telul.”
Numai Dumnezeu poate sa iti arate calea fericirii!
Invata sa ierti
Recunosc ca imi este greu cateodata sa uit anumite lucruri care m’au ranit. Recunosc ca imi este greu sa privesc o persoana in ochi, dupa cat m’a facut sa sufar. Recunosc ca de multe ori imi vine sa o tratez la fel, si de cele mai multe ori o fac. Recunosc ca platesc cu ura in schimbul urii, si cu indiferenta in schimbul indiferentei. Nu este bine, stiu asta, dar de multe ori nu mai reusesc sa las de la mine, simt ca s’a umplut paharul si atunci rabufnesc. E drept ca trebuie sa fiu cat mai ingaduitoare, si ca trebuie sa fiu rabdatoare, dar nu inteleg de ce altii vor mereu si mereu, mai mult si mai mult, si nu lasa de la ei. Cred ca fiecare lucru are o limita. Cred ca fiecare are orgoliul sau…deci si eu am orgoliul meu si nu e tocmai placut ca altii sa mi’l calce in picioare. E urat sa vezi cum persoanele care crezi ca’ti sunt prieteni, fac cam tot ce vor ei din tine. Unii fara sa’si dea seama, iar altii pare ca o fac intentionat. Si eu am toanele mele, si ma comport rautacios cateodata, dar nu cred ca ar trebui sa continui in acest fel, cum fac altii.
Nu imi plac persoanele care se cred superioare si vor sa li se faca pe plac in toate. Nu’mi plac cei care se cred sefi si vor sa detina comanda, nu’mi plac persoanele care vad paiul din ochii altora si nu vad barna din ochiul propriu. Nu’mi plac cei care se supara din orice motiv, oricat de insignificant ar fi, si fac din asta o tragedie. Nu’mi plac multe categorii de persoane.
Eu nu sunt perfecta, si nici nu voi fi. Fiecare are defectele lui, care mai multe, care mai putine. Trebuie sa invatam sa lasam de la noi, sa fim ingaduitori, sa fiu ingaduitoare, sa fim mai rabdatori, si sa fiu mai rabdatoare, sa fim mai blanzi, si sa fiu mai blanda, sa fim mai intelegatori, si eu la randul meu sa fiu mai intelegatoare. Sa avem curajul de a cere iertare si sa invatam sa o facem. Orgoliul are o limita, si ura are o limita, si trebuie sa intelegem care este aceea. “Cand nu putem ierta, sa ne ascultam inima, sa lasam dragostea sa patrunda in ea. El ne’a iubit, pentru noi S’a jertfit, si iertare in dar am primit.”
“Iertare inseamna a te folosi de durerea provocata de altii pentru a le da in schimb dragostea lui Christos.”
Invata sa ierti, si sa ai curaj sa o faci!
Nu imi plac persoanele care se cred superioare si vor sa li se faca pe plac in toate. Nu’mi plac cei care se cred sefi si vor sa detina comanda, nu’mi plac persoanele care vad paiul din ochii altora si nu vad barna din ochiul propriu. Nu’mi plac cei care se supara din orice motiv, oricat de insignificant ar fi, si fac din asta o tragedie. Nu’mi plac multe categorii de persoane.
Eu nu sunt perfecta, si nici nu voi fi. Fiecare are defectele lui, care mai multe, care mai putine. Trebuie sa invatam sa lasam de la noi, sa fim ingaduitori, sa fiu ingaduitoare, sa fim mai rabdatori, si sa fiu mai rabdatoare, sa fim mai blanzi, si sa fiu mai blanda, sa fim mai intelegatori, si eu la randul meu sa fiu mai intelegatoare. Sa avem curajul de a cere iertare si sa invatam sa o facem. Orgoliul are o limita, si ura are o limita, si trebuie sa intelegem care este aceea. “Cand nu putem ierta, sa ne ascultam inima, sa lasam dragostea sa patrunda in ea. El ne’a iubit, pentru noi S’a jertfit, si iertare in dar am primit.”
“Iertare inseamna a te folosi de durerea provocata de altii pentru a le da in schimb dragostea lui Christos.”
Invata sa ierti, si sa ai curaj sa o faci!
Nu te teme
NU TE TEME
"Dar ingerul le-a zis"Nu va temeti,caci va aduc o veste buna ,care va fi o mare bucurie pentru tot norodul:astazi in cetatea lui David vi s-a nascut un Mantuitor,care este Hristos Domnul."(Luca 2,10,11)
In Sfanta Scripura intalnim acest sfat minunat de 366 de ori.
Domnul a luat masuri pentru incurajarea noastra in fiecare zi a anului,chiar si pentru anii bisecti.In orice zi te-ai afla ,in orice imprejurare,oricat de intristat ai fi,glasul lui Dumnezeu"nu te teme",vine ca o fagaduinta sa te sprijine.Totul depinde de credinta noastra,caci El se tine de cuvant.Daca nu ne indoim de Cuvantul Sau ,putem beneficia in toate zilele vietii noastre de sprijinul pe care ni-l da.Din prima zi cand Adam si Eva au ales sa nu se increada in Dumnezeu si au ascultat de glasul Satanei, de atunci omul a inceput sa se teama."Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om si i-a zis:"Unde esti?" El a raspuns:Ti-am auzit glasul in gradina si mi-a fost frica,pentru ca eream gol si m-am ascuns."(Geneza 3:9,10) De atunci si pana azi,fiecare om nascut pe pamant a experimentat acesta frica.La glasul chemarii Tatalui lor ceresc,primi nostri parinti s-au ascuns de frica pentru ca ereau gai.In loc sa-si marturiseasca vina lor,s-au ascuns.Domnul venise sa-i ajute chiar daca ei au pacatuit.El le-a facut haine din piele si i-a imbracat cu ele .(Geneza 3,21).Trimitand la moarte in locul nostru pe Ful Sau iubit,Dumnezeu ne-a imbracat cu hainele neprihaniri Sale.In loc sa fugim la glasul Sau, la glasul chemari la pocainta,sa ne apropiem de maritul; nostru Mantuitor care ne asigura:"Nu te teme,turma mica,pentru ca Tatal vostru va da cu placere Imparatia(Luca 12:32).Privind la timpul de persecutie ce astepta pe ucenicii Sai de atunci si din toate timpurile,El ne spune:"Nu va temeti de ei...Nu va temeti de cei ce ucit trupul dar care nu pot ucide sufletul,ci temeti-va mai degraba de Cel ce poate sa piarda si sufletul si trupul in gheena."(Matei 10 :26,28) Cand Maria se temea de cuvintele care vesteau nasterea Domnului Hristos,ingerul i-a zis:"Nu te teme,Marie, caci ai capatat indurare inaintea lui Dumnezeu."(Luca 1:30)
Lui Iosif care se temea s-o ia de nevasta pe Maria,ingerul ii spuse"...nu te teme sa iei la tine pe Maria nevasta-ta caci ce s-a zamislit in ea,este de la Duhul Sfant."(Matei 1:20)
Pentru pacatele care te-au despartit de Dumnezeu,s-a nascut un Salvator, nu te teme.Prin marturisire,in sangele Lui gasesti iertare si curatire.Esti cuprins de grij pentru viitor,nu ai serviciu,te-au parasit prietenii si cei dragi,boala te descurajeaza,nu te teme,Isus are un plan sigur pentru salvarea ta .NU TE TEME.
"Nu te teme,caci Eu sunt cu tine;nu te uita cu ingrijorare,caci Eu sunt Dumnezeul tau;Eu te intaresc,tot Eu iti vin in ajutor.Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare."(Isaia:41,10)
Cand Iacov, urmarit de vina pacatului sau a fugit din casa parinteasca spre Haran,Dumnezeu ii vorbeste in vis si ii spune:"Iata,Eu sunt cu tine,te voi pazi pretutindeni pe unde vei merge si te voi aduce inapoi in tara aceasta;caci nu te voi parasi, pana nu voi implini ce-ti spun"(Geneza 28:15)
In cele din urma cuvinte ale lui Moise,poporul Israel este incurajat in lupta care le statea in fata:Intari-tiva si imbarbatati-va!Nu va temeti si nu va inspaimantati de ei,caci Domnul,Dumnezeul tau, va merge El insusi cu tine,nu te va parasi si nu te va lasa."(Deut.31:6)Acelasi cuvant plin de speranta se repeta mereu in Scripturi.Lui Iosua ii spune Domnul sa nu se teama.(Iosua:10:8). Lui Ieremia, pe cand erea un copil, Domnul ii spune:"Nu te teme de ei,caci eu sunt cu tine ca sa te scap"-zice Domnul.(Ier.1:8)
Lui Daniel in timp ce statea in picioare tremurand,Domnul Hristos ii vorbeste astfel:"El mi-a zis:"Daniele nu te teme de nimic!Caci cuvintele tale au fost ascultate din ce-a dintai zi,cand ti-ai pus inima ca sa intelegi,si sa te smeresti inaintea Dumnezeului tau,si tocmai din pricina cuvintelor tale vin Eu acum!"Apoi mi-a zis:"Nu te teme de nimic,om prea iubit! Pace tie!Fi tare si cu inima!"Si pe cand imi vorbea El am prins iar puteri si am zis:"Vorbeste Domnul meu caci m-ai intarit."(Daniel10:12,19)
Ieremia erea chemat sa fie glasul lui Dumnezeu pentru poporul Sau,care se ratacise de la calea dreapta.Cei ce urmeaza aceste exemple,vor fi intariti,vor primi pace si vor prinde puteri noi cand Domnul le vorveste.Domnul vorbeste prin Cuvantul Sau si astazi,la oricine isi pune inima sa inteleaga.De ce sa ne miram ca poporul lui Dumnezeu de azi, este lipsit de putere spirituala?Lipsa rugaciunii,a smereniei, a studiului Cuvantului inspirat prin care Dumnezeu ne vorbeste,aduce slabiciune,tulburare,frica in fata obstacolelor.Daca stai de vorba cu Dumnezeu in fiecare zi, daca te smeresti si te increzi in ajutorul Sau,El te va sprijini cu dreapta Lui biruitoare,te va intari si nu-ti va fi frica.
"Dar ingerul le-a zis"Nu va temeti,caci va aduc o veste buna ,care va fi o mare bucurie pentru tot norodul:astazi in cetatea lui David vi s-a nascut un Mantuitor,care este Hristos Domnul."(Luca 2,10,11)
In Sfanta Scripura intalnim acest sfat minunat de 366 de ori.
Domnul a luat masuri pentru incurajarea noastra in fiecare zi a anului,chiar si pentru anii bisecti.In orice zi te-ai afla ,in orice imprejurare,oricat de intristat ai fi,glasul lui Dumnezeu"nu te teme",vine ca o fagaduinta sa te sprijine.Totul depinde de credinta noastra,caci El se tine de cuvant.Daca nu ne indoim de Cuvantul Sau ,putem beneficia in toate zilele vietii noastre de sprijinul pe care ni-l da.Din prima zi cand Adam si Eva au ales sa nu se increada in Dumnezeu si au ascultat de glasul Satanei, de atunci omul a inceput sa se teama."Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om si i-a zis:"Unde esti?" El a raspuns:Ti-am auzit glasul in gradina si mi-a fost frica,pentru ca eream gol si m-am ascuns."(Geneza 3:9,10) De atunci si pana azi,fiecare om nascut pe pamant a experimentat acesta frica.La glasul chemarii Tatalui lor ceresc,primi nostri parinti s-au ascuns de frica pentru ca ereau gai.In loc sa-si marturiseasca vina lor,s-au ascuns.Domnul venise sa-i ajute chiar daca ei au pacatuit.El le-a facut haine din piele si i-a imbracat cu ele .(Geneza 3,21).Trimitand la moarte in locul nostru pe Ful Sau iubit,Dumnezeu ne-a imbracat cu hainele neprihaniri Sale.In loc sa fugim la glasul Sau, la glasul chemari la pocainta,sa ne apropiem de maritul; nostru Mantuitor care ne asigura:"Nu te teme,turma mica,pentru ca Tatal vostru va da cu placere Imparatia(Luca 12:32).Privind la timpul de persecutie ce astepta pe ucenicii Sai de atunci si din toate timpurile,El ne spune:"Nu va temeti de ei...Nu va temeti de cei ce ucit trupul dar care nu pot ucide sufletul,ci temeti-va mai degraba de Cel ce poate sa piarda si sufletul si trupul in gheena."(Matei 10 :26,28) Cand Maria se temea de cuvintele care vesteau nasterea Domnului Hristos,ingerul i-a zis:"Nu te teme,Marie, caci ai capatat indurare inaintea lui Dumnezeu."(Luca 1:30)
Lui Iosif care se temea s-o ia de nevasta pe Maria,ingerul ii spuse"...nu te teme sa iei la tine pe Maria nevasta-ta caci ce s-a zamislit in ea,este de la Duhul Sfant."(Matei 1:20)
Pentru pacatele care te-au despartit de Dumnezeu,s-a nascut un Salvator, nu te teme.Prin marturisire,in sangele Lui gasesti iertare si curatire.Esti cuprins de grij pentru viitor,nu ai serviciu,te-au parasit prietenii si cei dragi,boala te descurajeaza,nu te teme,Isus are un plan sigur pentru salvarea ta .NU TE TEME.
"Nu te teme,caci Eu sunt cu tine;nu te uita cu ingrijorare,caci Eu sunt Dumnezeul tau;Eu te intaresc,tot Eu iti vin in ajutor.Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare."(Isaia:41,10)
Cand Iacov, urmarit de vina pacatului sau a fugit din casa parinteasca spre Haran,Dumnezeu ii vorbeste in vis si ii spune:"Iata,Eu sunt cu tine,te voi pazi pretutindeni pe unde vei merge si te voi aduce inapoi in tara aceasta;caci nu te voi parasi, pana nu voi implini ce-ti spun"(Geneza 28:15)
In cele din urma cuvinte ale lui Moise,poporul Israel este incurajat in lupta care le statea in fata:Intari-tiva si imbarbatati-va!Nu va temeti si nu va inspaimantati de ei,caci Domnul,Dumnezeul tau, va merge El insusi cu tine,nu te va parasi si nu te va lasa."(Deut.31:6)Acelasi cuvant plin de speranta se repeta mereu in Scripturi.Lui Iosua ii spune Domnul sa nu se teama.(Iosua:10:8). Lui Ieremia, pe cand erea un copil, Domnul ii spune:"Nu te teme de ei,caci eu sunt cu tine ca sa te scap"-zice Domnul.(Ier.1:8)
Lui Daniel in timp ce statea in picioare tremurand,Domnul Hristos ii vorbeste astfel:"El mi-a zis:"Daniele nu te teme de nimic!Caci cuvintele tale au fost ascultate din ce-a dintai zi,cand ti-ai pus inima ca sa intelegi,si sa te smeresti inaintea Dumnezeului tau,si tocmai din pricina cuvintelor tale vin Eu acum!"Apoi mi-a zis:"Nu te teme de nimic,om prea iubit! Pace tie!Fi tare si cu inima!"Si pe cand imi vorbea El am prins iar puteri si am zis:"Vorbeste Domnul meu caci m-ai intarit."(Daniel10:12,19)
Ieremia erea chemat sa fie glasul lui Dumnezeu pentru poporul Sau,care se ratacise de la calea dreapta.Cei ce urmeaza aceste exemple,vor fi intariti,vor primi pace si vor prinde puteri noi cand Domnul le vorveste.Domnul vorbeste prin Cuvantul Sau si astazi,la oricine isi pune inima sa inteleaga.De ce sa ne miram ca poporul lui Dumnezeu de azi, este lipsit de putere spirituala?Lipsa rugaciunii,a smereniei, a studiului Cuvantului inspirat prin care Dumnezeu ne vorbeste,aduce slabiciune,tulburare,frica in fata obstacolelor.Daca stai de vorba cu Dumnezeu in fiecare zi, daca te smeresti si te increzi in ajutorul Sau,El te va sprijini cu dreapta Lui biruitoare,te va intari si nu-ti va fi frica.
Povesti din trecut spuse de batrani
Pastorii
Cind s-a nascut pruncul, o stea stralucitoare a rasarit deasupra Betlehemului. In tinuturile din imprejurimi, pastorilor li s-a aratat un inger inconjurat de o lumina puternica. Pastorii s-au speriat si au incercat sa fuga. "Nu va speriati", le-a spus ingerul, "caci va aduc o mare bucurie. Pentru voi s-a nasut in aceasta zi in Bethlehem salvatorul nostru care este Domnul Isus Christos. Acesta este semnul vostru. Trebuie sa il gasiti pe prunc infasa, intr-un grajd."Deodata , cerul s-a umplut de ingeri spunind: "Slava Domnului in ceruri, Pace si Intelegere intre oameni pe pamint."
Dupa ce ingerii au disparut, pastorii au plecat spe Bethlehem, au gasit pestera cu pruncul in ea.
Cei trei magi
Cind steaua a rasarit deasupra Bethlehemului, trei magi de la rasarit (Caspar - tinarul rege din Tarsus, Melchior - un batrin lider al Arabiei, si Balthazar - regale Ethiopiei) au vazut-o. Stiau ca este un semn si au urmat-o.
Au calatorit pe camile multe zile, peste munti, cimpii si deserturi, urmind mereu steaua. Cind au ajuns in Betlehem, au gasit pruncul, si s-au pus in genunchi, oferindu-i daruri in aur, tamiie si mirt.
Au petrecut noaptea in pestera, iar a doua zi s-au intors in tinuturile lor pentru a raspindi vestea.
Botezul
Isus a fost botezat in apele Iordanului de catre Sf. Ion, la 12 zile dupa nastere.
Desi Craciunul sarbatoreste ziua nasterii lui Isus , totusi semnificatia sa este mult mai profunda, simbolizind un adevar profund al vietii spirituale. Isus este personificarea Divinitatii, s-a nascut in acele timpuri si a transformat vietile oamenilor. Le-a dat o turnura spirituala, incepind o noua era pentru omenire.
Viata omului versus viata plantei
In continuare veti observa "viata omului" versus "viata plantelor"....( luam exemplu rosiile )
* Sa o luam la rand...
Omul are 7 ETEPE,la fel ca planta ( in cazul nostru tomatele)!!!
VIATA PLANTEI/ VIATA OMULUI
- etapa 1 : PERIOADA PRENATALA /SEMANAREA (se pune samanta in pamant pt. a lua "nastere" planta)
* ea va creste frunzulita dupa frunzulita,pana se dezvolta suficient pt. a trece la etapa
urmatoare......
-etapa 2 : PERIOADA COPILARIEI : preocuparea despre dezvoltare fizica...
Spiritul Profetic recomanda parintilor sa duca copii la scoala la 8-9ani,maxim 10....
-etapa 3 : PERIOADA ADOLESTENTEI ( acum se invata): 1- a vorbi,
2- a scrie,
3 -a citi,
4- a socoti,
5- ascultarea,
6- respectul,
7- corectitudine.
PLANTELE DEASEMENEA AU 7 FLORI DAR NU TOATE PRIND.
-etepa 4 : PERIOADA TINERETII : 1- credinciosia
2- punctualitatea
3- ordinea 4- auto-control 5- supunere 6- harnicie 7- onestitate
-etepa 5 : PERIOADA CASATORIEI : 1- dragostea
2- increderea 3- responsabilitate 4- amabilitate 5- blandete 6- cumpatare 7- stapanire de sine
-etepa 6 : PERIOADA VIETII DE FAMILIE( COPIII ) : 1- educatia
2- multumire 3- rabdare 4- fericire 5- voiosie 6- simpatie 7- tact
-etepa 7 : PERIOADA BATRANETII : 1- intelepciune
2- experienta 3- influenta 4- stabilitate 5- autoritate 6- sfatuitori(sfatosi)
7- discernamant
* Dupa cece 7 etepe,urmeaza CARNIREA sau RUPEREA VARFULUI adica MOARTEA
Biblia ne spune:"FERICE DE MORTII CARE MOR IN DOMNUL". SPER SA TE AJUTE
* Sa o luam la rand...
Omul are 7 ETEPE,la fel ca planta ( in cazul nostru tomatele)!!!
VIATA PLANTEI/ VIATA OMULUI
- etapa 1 : PERIOADA PRENATALA /SEMANAREA (se pune samanta in pamant pt. a lua "nastere" planta)
* ea va creste frunzulita dupa frunzulita,pana se dezvolta suficient pt. a trece la etapa
urmatoare......
-etapa 2 : PERIOADA COPILARIEI : preocuparea despre dezvoltare fizica...
Spiritul Profetic recomanda parintilor sa duca copii la scoala la 8-9ani,maxim 10....
-etapa 3 : PERIOADA ADOLESTENTEI ( acum se invata): 1- a vorbi,
2- a scrie,
3 -a citi,
4- a socoti,
5- ascultarea,
6- respectul,
7- corectitudine.
PLANTELE DEASEMENEA AU 7 FLORI DAR NU TOATE PRIND.
-etepa 4 : PERIOADA TINERETII : 1- credinciosia
2- punctualitatea
3- ordinea 4- auto-control 5- supunere 6- harnicie 7- onestitate
-etepa 5 : PERIOADA CASATORIEI : 1- dragostea
2- increderea 3- responsabilitate 4- amabilitate 5- blandete 6- cumpatare 7- stapanire de sine
-etepa 6 : PERIOADA VIETII DE FAMILIE( COPIII ) : 1- educatia
2- multumire 3- rabdare 4- fericire 5- voiosie 6- simpatie 7- tact
-etepa 7 : PERIOADA BATRANETII : 1- intelepciune
2- experienta 3- influenta 4- stabilitate 5- autoritate 6- sfatuitori(sfatosi)
7- discernamant
* Dupa cece 7 etepe,urmeaza CARNIREA sau RUPEREA VARFULUI adica MOARTEA
Biblia ne spune:"FERICE DE MORTII CARE MOR IN DOMNUL". SPER SA TE AJUTE
Eu sau ...EL?...Cine traieste?
Imi aduc aminte de zilele de inceput pe drumul mantuirii cand, fara nici un efort si cu un plus de bucurie, ma rugam, citeam biblia, posteam, cautam raspunsuri la intrebari zi si noapte, mergeam in calatorii de evanghelizare, etc. Din
toate acestea lucrul care ma intrista cel mai mult cu privire la viata
mea de crestin era sa-L multumesc pe Dumnezeu. Poate ca vi se pare
socant ca scriu asemenea lucruri, insa acest lucru m-a marcat atat de
profund si atat de radical incat mi-a schimbat de atunci toata optica cu
privire la actul mantuirii creat in Cristos. Ani de-a randul am
incercat sa postesc mai mult,
sa ma rog mai mult, sa “alerg” mai mult crezand de fiecare data ca in
aceste lucruri trebuie sa ma desavarsesc ca Dumnezeu, Dumnezeul meu sa
fie multumit de viata mea pe acest pamant. Spun ca am incercat,
zadarnic, acest lucru, cu tot felul de “arme”, ca doar intr-o zi voi
simti din partea Lui multumirea si satisfactia deplina … Versetele pe
care eu insumi le citeam si le gaseam ca drept cerinte stricte in
Biblie ma aduceau zi de zi la o stare de oboseala atat de mare si la o
desnadejde de neimaginat; ma cufundau intr-un labirint tulburator, de
neinteles pentru mintea mea neincercata. Ce vrea El de la mine? Ma
intrebam suparat, de ce simt ca nu e multumit si mai mult… de ce vad si
aud ca si altii au aceleasi probleme ca si mine? Am intalnit un Dumnezeu
atat de pretentios si de
neindurator?... Sau eu nu inteleg bine lucrurile?... ma intrebam. Lucrul
care m-a afectat, in mod negativ, cel mai mult in perioada aceea a fost
cautarea de adevar la fratii mai vechi pe acea cale. Spun “acea cale”,
dintr-un anumit motiv… Chiar daca ajungeam la un raspuns cat de cat
multumitor pentru cugetul meu, altii ma readuceau pe drumul nemultumirii
si al desnadejdii. Ce vreau sa spun este ca cu cat incercam mai mult sa
–I plac Lui Dumnezeu cu atat deveneam mai constient de marea lui nemultumire
cu privire la mine. Imi aduc aminte de perioada aceea de un frate care a
venit intr-o zi la mine spunandu-mi ca a visat ceva in legatura cu mine
si ca vrea sa-mi transmita ceva: “frate am visat ca erai atat de
disperat sa te urci pe o franghie alba care se cobora parca direct din
cer si abia daca te clinteai vreo cativa centimetri in fiecare zi… Parca
incepusei sa urci pe franghie de vreo 2-3 ani, si spuneai ca vrei sa
urci pana la cer neaparat…, dar nu urcasei decat vreo 2 metri si
franghia era atat de lunga, parca fara de sfarsit…” Va dati seama de
disperarea care m-a curpins atunci, cand de fapt mi se confirma ceea ce
stiam si eu: tardivele mele incercari de a-I place Lui Dumnezeu! Nu imi aduc aminte sa fi fost un proces spontan de trecere dintr-o
parte in alta, sau sa-mi aduc aminte cand anume a fost momentul maxim
de revelatie, dar vreau sa spun ca tot ceea ce a urmat dupa momentele
acelea m-a schimbat ireversibil in… crestin! De ce spun asta? Pentru ca
pana atunci, prin faptul ca incercam sa-I plac Lui Dumnezeu ma plasam
fara stiu in respectarea Legii Lui Dumnezeu. “Insa celui ce lucreaza,
plata cuvenita lui i se socoteste nu ca un har ci ca pe ceva datorat”
rom4:4. Iar respectarea legii imi aducea osanda. “pentru ca Legea aduce
manie…” rom.4:15. Nu a fost o preschimbare radicala ci o trecere lenta,
de parca Dumnezeu Insusi se lupta cu mine si nu ma infrangea. Cu timpul
am realizat lucrul care defineste crestinul si care arata ce inseamna
crestinismul in viata de zi cu zi, poate cel mai mult, pentru ca fara
acest lucru nu te poti numi crestin: “Pe cand celui ce nu lucreaza, ci
crede in Cel ce socoteste pe pacatos neprihanit, credinta pe care o are
el, ai este socotita ca neprihanire.” Rom.4:5. Ce mare eliberare! Cata
bucurie! Ce mare pierdere pentru cel ce nu a cunoscut HARUL acesta prin
Isus Cristos! Un om nascut orb din nastere nu are cum sa realizeze cu adevarat ce mare pierdere este lipsa de lumina, ci doar asista neputincios la criza
lipsei ei… Tot asa un om care nu a cunoscut niciodata harul mare
capatat prin credinta nu realizeaza pierderea imensa din viata lui decat
in masura in care isi descopera propria neputinta in a face fata
cerintelor stricte ale Legii Lui Dumnezeu. Haideti sa va exemplific: Nu
vi s-a intamplat niciodata sa incercati din rasputeri sa respectati o
anumita porunca si sa nu aveti parte decat de desnadejde?... Si apoi nu
vi s-a intamplat tot asa ca, atunci cand va gandeati cel mai putin, sa
va treziti ca ati respectat aceeasi
porunca a Lui Dumnezeu fara nici un efort, fara sa va dati seama cum,
dar sa constatati cu uimire – “asta numai Dumnezeu a putut face posibil
acest lucru” ?... Iata puse
fata in fata respectarea Legii Lui Dumnezeu de catre noi, in prima
ipostaza si respectarea Legii Lui Dumnezeu de catre Cristos insusi in
noi in cea de-a doua!... Ce se mai poate adauga. Nimic! El cere si… tot
el indeplineste – acesta este harul pe care l-am primit. Daca l-ati
primit, intr-adevar!... Daca nu…, atunci rogu-va cautati-l neincetat, nu
aveti liniste, pana nu-l primiti!...
Despre pastorie :Ioan 21:16
Pastorirea Domnului a fost mai intai in slujba Sa pamnteasca
(Mat.9:36).Domnul i-a vazut pe israeliti ca pe niste oi hartuite de
liderii lor:ei erau risipiti ca niste oi care nu au pastor.Domnul ca
Pastor al alesilor lui Dumnezeu S-a rugat,iar Dumnezeu I-a spus Celui
trimis de El sa desemneze doisprezece apostoli ca ei sa aiba grija de
oile lui Dzeu (Mat.10:1-6).
Pastorirea Domnului este in slijba Sa cereasca (1 Petru.5:4),pentru a avea grija de biserica lui Dumnezeu,care rezulta in Trupul Sau.Atunci cand a fost pe pamant,El a pastorit. Dupa invierea si inaltarea Sa la ceruri, El inca pastoreste.
Atunci cand Domnul a stat impreuna cu discipolii Sai,dupa invierea Sa si inainte de inaltarea Sa,in una din aparitiile Sale l-a insarcinat pe Petru sa-I hraneasca mieii si sa-I pastoreasca oile in absenta Sa,in timp ce El era in ceruri (Ioan 21:15-17).Pastorirea implica hranire (spiritual vorbind),dar include mai mult decat hranire. A pastori inseamna a avea grija fata de turma.
Acest lucru inseamna a incorpora slujba apostolica cu slujba cereasca a lui Cristos pentru a avea grija de turma lui Dumnezeu,care este biserica,ce rezulta in Trupul lui Cristos.In Fapte 20:28,Pavel le-a spus prezbiterilro din Efes:"Luati seama la voi insiva si la toata turma,printre care Duhul Sfant v-a pus supraveghetori pentru a pastori biserica lui Dumnezeu,pe care a obtinut-o prin propriul Sau sange".
Pavel a spus ca "vor veni printre voi lupi rapitori,care nu vor cruta turma"(Fapte 20:29).Turma este biserica.
In Evrei 13:20 Pavel a spus: "Dumnezeu (...) a sculat dintre morti pe Domnul nostru Isus,marele Pastor al oilor,in sangele unui legamant etern".Legamantul etern este legamantul Noului Testament de acastiga o turma,care este biserica,rezultand in Trup si finalizandu-se in Noul Ierusalim.Legamantul etern al lui Dumnezeueste acela de a finaliza Noul Ierusalim prin pastorire.Dumnezeu L-a sculat pe Domnul nostru dintre morti pt.a fi marele
Pastorirea Domnului este in slijba Sa cereasca (1 Petru.5:4),pentru a avea grija de biserica lui Dumnezeu,care rezulta in Trupul Sau.Atunci cand a fost pe pamant,El a pastorit. Dupa invierea si inaltarea Sa la ceruri, El inca pastoreste.
Atunci cand Domnul a stat impreuna cu discipolii Sai,dupa invierea Sa si inainte de inaltarea Sa,in una din aparitiile Sale l-a insarcinat pe Petru sa-I hraneasca mieii si sa-I pastoreasca oile in absenta Sa,in timp ce El era in ceruri (Ioan 21:15-17).Pastorirea implica hranire (spiritual vorbind),dar include mai mult decat hranire. A pastori inseamna a avea grija fata de turma.
Acest lucru inseamna a incorpora slujba apostolica cu slujba cereasca a lui Cristos pentru a avea grija de turma lui Dumnezeu,care este biserica,ce rezulta in Trupul lui Cristos.In Fapte 20:28,Pavel le-a spus prezbiterilro din Efes:"Luati seama la voi insiva si la toata turma,printre care Duhul Sfant v-a pus supraveghetori pentru a pastori biserica lui Dumnezeu,pe care a obtinut-o prin propriul Sau sange".
Pavel a spus ca "vor veni printre voi lupi rapitori,care nu vor cruta turma"(Fapte 20:29).Turma este biserica.
In Evrei 13:20 Pavel a spus: "Dumnezeu (...) a sculat dintre morti pe Domnul nostru Isus,marele Pastor al oilor,in sangele unui legamant etern".Legamantul etern este legamantul Noului Testament de acastiga o turma,care este biserica,rezultand in Trup si finalizandu-se in Noul Ierusalim.Legamantul etern al lui Dumnezeueste acela de a finaliza Noul Ierusalim prin pastorire.Dumnezeu L-a sculat pe Domnul nostru dintre morti pt.a fi marele
Povestea celui mai ocupat om
Poate nu o sa-ti
vina sa crezi prin cate trece si cate are de facut in fiecare zi, dar ai
rabdare pana la sfarsitul povestii, cand te vei dumiri si imi vei da
dreptate.
In primul rand, omul
acesta este inzestrat cu puteri cum nu s-au mai pomenit: poate vedea
chiar si cu ochii inchisi, poate vorbi fara sa deschida gura si se poate
deplasa dintr-un loc in altul stand nemiscat.
E incredibil nu-i
asa? Mi mult, in fiecare dimineata pleaca la lupta, pe viata si pe
moarte, cu o puzderie de dusmani. Si nu e insotiti decat de un singur
tovaras, ce-l apara si-l ajuta la tot pasul. Si ce razboi se mai
incinge! Iti vine sa crezi ca merge la razboi toata viata, fara sa aiba
macar o zi de ragaz?
Apoi, mai are parte
si de alte grozavii si mai si: nu e zi in care sa nu fie pradat de un
hot. So orice ar face, nu-l poate opri pe talhar, care-i fura zilnic
acelasi lucru. Tot nu ti-ai dat seama cine este omul, nu-i asa? Fara
indoiala ca-l sti, caci in fiecare zi auzi de el vrute si nevrute. Stai
sa-ti mai spun cate ceva si poate il vei recunoaste.
Are o multime de
animale care ii ocupa tot timpul: imblanzeste doi soimi, incarca
unmagar, are grija de un sarpe, pazeste doi iepuri, ingrijeste doua
albine si tine in frau o herghelie de cai albi. Da asta nu e tot: omul
acesta este foarte bogat si tare puternic. Este un om minunat,
extraordinar, cu un suflet mare! Ei, hai sa iti spun cine este omul
acesta: esti chiar TU! Nu-ti vine sa crezi, dar hai sa-ti explic si vei vedea ca asa este!
Mai intai am spus ca
esti inzestrat cu puteri cum nu s-au mai vazut. Si intr-adevar, omul
este cea mai minunata si mai puternica creatura facuta de Dumnezeu, caci
prin intelepciune si vointa se ridica deasupra tuturor celorlalte
vietati, pe care le stapaneste.
Spuneam ca poti
vedea chiar si cu ochii inchisi. Pai, nu-i asa? Cea mai mare putere este
cea a mintii. Chiar daca inchizi ochii, poti vedea in mintea ta tot ce
doresti. De aceea amintirile sunt o comoara nepretuita.
Am spus ca poti
vorbi fara sa deschizi gura. Atunci cand te rogi in liniste, cand stai
de vorba cu Dumnezeu in adancul inimii tale, vorbele si gandurile iti
sunt auzite si ascultate in cer.
Apoi sa nu uitam ca
scrisul este una dintre cele mai mari si mai folositoare descoperiri ale
omului. Atatea minti luminate, care au trait cu secole in urma, ne
vorbesc si astazi prin cartile pe care ni le-au lasat. Tot astfel
vorbesti si tu cand scri o scrisoare, mai nou una online, sau un bilet,
sau orice altceva.
Pe urma am spus ca
te poti deplasa dintr-un loc in altul chiar daca stai nemiscat. Asa
este: sigur ai mers cu masina , cu trenul, etc.
Asa ca, vezi tu, ce puternic esti si cat de multe lucruri poti realiza?
Spuneam apoi ca
pleci la razboi in fiecare zi: lupta cu raul si cu pacatele, ferindu-te
de toate cursele vrajmasului. Este intr-adevar o lupta pe viata si pe
moarte , caci poti castiga mantuirea, viata vesnica sau o poti pierde;
depinde de tine...
Am spus ca mereu
esti pradat de hoti. Cel mai mare hot este timpul. Nu te-ai gandit
niciodata la cate ai mai vrut sa faci, dar nu ti- ajuns timpul? Orice ai
face, timpul iti curge prin degete. Maine e o noua zi, dar care se va
duce si ea fara sa se mai intoarca; asadar, ce vei face cu ea, cum o
poti folosi mai bine. Am ajuns la animalele de care trebuie sa ai mereu
grija.
Cei doi soimi sunt
ochii tai, care se reped cu privirea la tot pasul, ca niste pasari de
prada. Trebuie sa imblanzesti acesti soimi, asemeni lui Iov, caci ochii
sunt poarta sufletului.
Apoi trebuie sa
incarci in fiecare zi un magar: acesta este trupul tau, pe care il supui
la efort si la munca. Daca sti sa ai grija de el, te vei uimi de cate
poate sa duca.
Iata ca am ajuns si
la sarpe: acesta este cel mai periculos Cine este? Evident, limba ta. La
fel ca un sarpe veninos, ea poate aduce mult rau celor din jur. Este
scris ca cine isi pazeste limba isi pazeste sufletul.
Cei doi iepuri sunt picioarele tale, care iute ar alerga si dupa ce nu trebuie. Asa ca atentie pe unde te poarta pasii!
Cele doua albine de
care trebuie sa te ingrijesti sunt cele doua maini ale tale. Ele pot fi
harnice si iscusite, la fel ca albinele...
In sfarsit...hergheliade cai albi pe care trebuie sa o ti in frau sunt dintii tai.
Si mai spuneam ca
esti foarte bogat si puternic: Dumnezeu ti-a daruit viata, minte,
sanatate, speranta si putere de munca. E tot ce iti trebuie sa sa
realizezi tot ce iti propui. Aceste sunt cele mai mari minunatii pe care
banii nu le pot cumara.
Vezi ca am avut
dreptate? Tu esti omul minunat, extraordinar de care vorbeam. Tu esti
cel mai ocupat om din lume...Iti doresc di suflet sa le faci mereu bine,
cu folos si cu multumire! (dupa textul lui Leon Magdan)
Cel mai bun timp cu Domnul
Cel mai bun timpul cu Domnul este dis-de-dimineata.Binenteles si pe
parcursul zilei noi trebuie sa pastram o legatura continuua cu
El.Citirea bibliei si rugaciunea ne ajuta sa fim constituiti zi de zi cu
cuvantul Sau.Chiar cand avem mai multa nevoie de El putem sa ne
intoarcem catre duhul nostru contactandu-l pe El,putem comunica clipa de
clipa si putem sa pastram acea legatura de care avem atata nevoie.Cine
ne cunoaste mai bine ca EL?La cine putem sa venim si sa ne deschidem
inima?Cuvantul Lui ,este o candela pt.noi,este o hrana vie,este totul
pt.noi.In multe situatii sau chiar imprejurari cand nu avem raspunsuri
la intrebarile si suspinele noastre,El prin cuvantul Sau ne poate
vorbi,lumina,cerceta...doar EL este Calea care ne duce la Tatal,doar El
este Cel care ne poate elibera,doar El,ne da Pacea Sa,doar prin El
putem face si avea totul.Prin noi insine nu putem face nimic,chiar de ar
fi sa facem ceva acel lucru daca nu il facem prin El nu are nici o
valoare in ochii lui Dumnezeu.Cat de minunat ca il avem pe El ca
mantuitor,cat de minunat ca mijloceste la dreaptata Tataluli pt.noi si
cat de minunat ca Tatal priveste la noi in ocirce clipa prin Isus
Cristos.Pentru toate acestea se cuvine sa II dam slava ,sa laudam
nenincetat Numele Lui care este mai presupus de orice Nume atat in cer
cat si pe pamant.Putem sa ne aratam recunostiinta dandu-ne pe noi insine
cu toata fiinta noastra Lui.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)