Despre viata cuvintelor predicate

  Exista vreo diferenta intre cuvantarile crestinilor?  Vorbeste Dumnezeu asa de mult pe cat de mult vorbim noi? Daca da, atunci de ce nu se intampla atat de multe lucruri  cat ar trebui sa se intample; in raport cu cat de mult vorbim noi din Biblie si despre Biblie? De fiecare data cand Dumnezeu a rostit un Cuvant s-a intamplat ceva! Cuvantul rostit de El a produs intotdeauna ceva. Cuvantul rostit de El a creat intotdeauna ceva. De ce Biserica Lui Dumnezeu sufera atat de mult de foame spirituala, macar ca predicatori sunt atat de multi? Sunt multe librarii pline de carti cu marturii, cu predici; sunt in deplina libertate de cumparare fel si fel de traduceri cu si fara explicatii a Bibliei si cu toate acestea Biserica Lui Dumnezeu de pe pamant ai merge din ce in ce mai rau… Sunt deschise nenumarate locasuri unde poti auzi cuvintele Bibliei predicate, sunt locuri unde te poti ruga impreuna cu altii  si cu toate astea in vechime a fost nevoie de insistenta unui singur om ca sa fie seceta si de rugaciunea aceluias om ca sa toarne cerul ploaie… Azi se fac rugaciuni si nu se intampla mai nimic. De ce Biserica Lui Dumnezeu este atat de corupta de pacat si faradelege? De ce ducem lipsa de atat de multe lucruri, spiritual vorbind, incat nu suntem in stare sa aratam lumii acea lumina despre care vorbea Fiul Lui Dumnezeu ca trebuie s-o aratam? De ce falimenteaza Biserica? Iar daca nu sunt falimentari atunci de ce se vad atat de rar roadele Duhului Sfant? Sunt roade ale Duhului Sfant sau doar niste simple imitatii ale Lui Cristos? Scrie undeva ca Cristos trebuie imitat? Iata intrebari care ma framanta de ceva vreme si care ar trebui sa-l framante pe orice crestin caruia ai pasa nu doar de binele individual ci de binele comun al Bisericii Lui Dumnezeu. De ce ar trebui sa ne preocupe binele spiritual al celorlalti frati din Biserica Lui Dumnezeu? Retineti ca am spus “BINELE”! Subliniez  acest cuvant pentru a arata ca este un lucru de o foarte mare importanta sa fii preocupat de cum ai merge si sa te “arda” in interior dorinta ca fratelui tau in Cristos sa-I mearga bine pe calea crucii! Spun “sa te arda” pentru ca uitandu-ma  la inaintasii nostrii vad in Scriptura ca-si aratau o dragoste nespus de mare, atat din vorbe cat si din fapte… Pavel a scris intr-una din scrisorile sale niste cuvinte care mi-au ramas in minte multa vreme  dupa ce le-am citit - gal.4:19 “Copilasii mei pentru care iarasi simt durerile nasterii, pana ce va lua Cristos chip in voi!”… De ce ai pasa asa de mult de Biserica Lui Dumnezeu? Ce anume il facea atat de responsabil cu Biserica Lui Dumnezeu? Nu Cristos suferise ca Biserica sa ia fiinta? De ce Pavel pare ca are aerul sa-si atribuie siesi atribute care ai revin Lui Dumnezeu in Cristos?...

     Toate acestea pentru ca mersul Bisericii de atunci insemna altceva decat implicare de natura omeneasca si pentru ca toate acestea proveneau dintr-un izvor nesecat de VIATA! Iar aceasta viata patrundea in trupul Bisericii printr-o experienta  zilnica din partea credinciosilor de la acea vreme.  Care este atunci diferenta dintre un crestin care poate da viata altora  - fara implicarea naturii lui umane -  si un altul care, desi are dorinta aceasta, nu o poate avea si nici nu o poate darui! Vorbesc despre ce se intampla in experienta noastra de zi cu zi! Pentru ca, desi scriptura vorbeste despre lucrul acesta “Cine are pe Fiul  are viata…” in practica lucrurile stau putin diferit… Acum luand in calcul varianta pozitiva a posedarii vietii Fiului Lui Dumnezeu care este totusi diferenta dintre noi – crestinii de azi si crestinii din Biserica de inceput? Iata ce spune Ioan in prima sa epistola la cap.1 vers. 1 :  “Ce era de la inceput, CE AM AUZIT, CE AM VAZUT CU OCHII NOSTRI, CE AM PRIVIT SI CE AM PIPAIT CU MAINILE NOASTRE…”;  vers 3 “deci, CE AM VAZUT SI AM AUZIT, ACEEA VA VESTIM SI VOUA, CA SI VOI SA AVETI PARTASIE CU NOI….” . Din aceste cuvinte vedem ca apostolii vesteau ceva ce experimentasera in viata de zi cu zi;  Sa luam un exemplu: Sa zicem ca Dumnezeu iti reveleaza versetul acesta :  “Cuvantul s-a facut trup si a locuit printre noi plin de har si de adevar…” Ioan 1:14. Ioan iti arata cum vede el versetul acesta, cum L-a rostit Dumnezeu si pentru ce l-a rostit, iti arata insemnatatea Lui sub aspectul doctrinei, insa in spatele cuvintelor acestea sta ascunsa revelatia acelui verset descoperit de Dumnezeu pentru Ioan, astfel cuvintele scrise de Ioan devin in mod automat Cuvantul Lui Dumnezeu insusi care nu numai ca a rezistat vremurilor ci continua si azi sa furnizeze viata. De obicei cand avem o astfel de revelatie, tot ceea ce stiam noi despre cuvintele acelea se arata ca nu stiam absolut nimic… Socul este atat de puternic incat ne darama toate supozitiile noastre, parerile noastre despre ceea ce cunosteam noi despre El , despre Dumnezeu adica, cad ca niste castele de nisip in urma unui val, si suntem atat de socati incat nu ne vine a crede ca Dumnezeu este ASA! Nu ne revenim din uimire zile intregi! Aceasta este dovada ca am venit in contact cu ADEVARATA LUMINA A LUI DUMNEZEU! Credeti-ma acest lucru este general valabil pentru toti crestinii; desi revelatiile Lui din Cuvant pot fi diferite, ele converg catre acelasi lucru Cristos. Nici o revelatie care vine la doi frati deodata sau chiar la distante in timp sau spatiu nu se pot contrazice, SUB NICI O FORMA! Cel care nu a avut ce trebuie si s-a trezit prins intr-o falsa descoperire, aceasta va pali cu timpul, ba mai mult nu va produce decat confuzie si desnadejde, pe cand cel care a primit revelatia Cuvantului Lui Dumnezeu  VA STI CU SIGURANTA DE SUTA LA SUTA de unde provine revelatia. Si chiar daca cu timpul puterea acelei bucurii se va pierde (pentru ca asa se va intampla!), revelatia, ceea ce ti-a descoperit Dumnezeu in ceasul acela nu se va distruge oricata indoiala ai avea!!! Insa descoperirea nu se va opri aici, ci mai mult, Dumnezeu se va pune pe treaba si-ti va demonstra in practica ca ceea ce ti-a descoperit prin revelatie este perfect adevarat si in practica de zi cu zi!!! Adica iti va arata – ca in exemplul biblic – cum anume Cuvantul s-a facut trup!!! Stiu ca ceea ce spun pare un lucru mare,   SI ESTE! Dar aduceti-va aminte de cuvintele scripturii care zice “lucruri  pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit, si la inima omului nu s-au suit, asa sunt lucrurile, pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.  1 cor. 2:9, si continua astfel : “Noua insa Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Sau. Caci Duhul cerceteaza  totul, chiar si lucrurile adanci ale Lui Dumnezeu.” 1 cor. 2:10. Singura data cand Dumnezeu nu poate sa lucreze astfel este doar atunci cand crestinul nu vrea sa plateasca pretul acelei descoperiri: moartea naturii umane! Si credeti-ma ca naturii umane nu-I va placea niciodata sa moara, dar MAI ALES CAND VINE VORBA DE CRUCEA LUI CRISTOS!... Iti vine Dumnezeu inainte cu crucea, esti de acord sa platesti pretul descoperirii Cuvantului Sau, primesti mana ascunsa: CRISTOS! Odata ce crucea intra in actiune in viata ta cu privire la Cuvantul revelat, produce durere, umilinta dar si iti confera o autoritate de netagaduit in lupta cu indoielile celor din jur! Aceasta revelatie nu poate fi contrazisa, nu poate fi dovedita drept mincinoasa si in nici un caz nu aduce confuzie ci mai degraba elibereaza, curata gandirea si aseaza lucrurile mintii intr-o ordine desavarsita! Doboara orice gand impotrivitor Lui Dumnezeu se lupta impotriva necredintei si foarte important – te tine in picioare in momentele cele mai grele indiferent cat dureaza acest moment de suferinta! Acesti crestini nu sunt altceva decat furnizori de apa vie pentru trupul Lui Cristos! Prin ei Trupul Lui Cristos va reveni la viata indiferent cata moarte va fi pe pamant si va lumina indiferent cat de mare ar fi intunericul de afara! In felul acesta ei se vor incadra in cap. 14:1 din apocalip. Si mai mult ei vor fi aceea care vor lua atitudine  in lupta impotriva neadevarului si a minciunilor scornite de satan pe marginea Bibliei. Doar in felul acesta Biserica se va ridica si va arata lumii flacara aceea  a invierii Lui Cristos  si puterea data de ea! In nici un alt fel.  Indiferent de parerea oricui! “Pe aceasta piatra voi zidi Biserica mea…” Adica pe descoperirea aceasta… Pe revelatia data de Dumnezeu Tatal despre Fiul Lui!